20 de definitzii pentru imprecatzie
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relatzionale (4)
- specializate (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
IMPRECÁTZIE imprecatzii s. f. Blestem; ocara. ♦ Figura de stil care contzine un blestem. Din fr. imprécation lat. imprecatio.
imprecatzie sf [At: NEGRUZZI S. I 346 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr imprecation it imprecazione] 1 (Liv) Blestem. 2 Figura de stil care contzine un blestem.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IMPRECÁTZIE imprecatzii s. f. (Livr.) Blestem; ocara. ♦ Figura de stil care contzine un blestem. Din fr. imprécation lat. imprecatio.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adaugata de gall
- actziuni
IMPRECÁTZIE imprecatzii s. f. Blestem; injurie ocara. Profesorul mai rosti citeva imprecatzii... shi pleca furtunos. PAS Z. IV 168. Dincolo un grup... care izbucnea in imprecatzii shi deznadajduite strigate. CAMIL PETRESCU P. V. 16. Incepe a pierde rabdarea shi a rosti un shir de imprecatzii. ALECSANDRI O. P. 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IMPRECÁTZIE s.f. Blestem; injurie ocara. ♦ Figura de stil care contzine un blestem. [Gen. iei. / cf. fr. imprécation lat. imprecatio].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
IMPRECÁTZIE s. f. 1. blestem; injurie ocara. 2. figura de stil care contzine un blestem. (< fr. imprécation lat. imprecatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
IMPRECÁTZIE ~i f. 1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; blestem. 2) Cuvant sau expresie prin care cuiva i se doreshte raul; blestem. 3) Figura de stil care contzine astfel de cuvinte sau expresii. [G.D. imprecatziei; Sil. imprecatzie] /<lat. imprecatio ~onis fr. imprecation
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
imprecatziune sf vz imprecatzie
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
imprecatzi(un)e f. 1. invocarea rasbunarii divine in contra cuiva; 2. figura de retorica prin care se invoaca nenorociri asupra cuiva.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*imprecatziúne f. (lat. imprecatio ónis). Blestem maledictziune. Ret. O figura pin care ĭnvocĭ nenorocire asupra cuĭva cu alte cuvinte tot blestem k: batal Dumnezeŭ! SHi átzie.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
imprecátzie (tzie) s. f. art. imprecátzia (tzia) g.d. art. imprecátziei; pl. imprecátzii art. imprecátziile (tzii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
imprecátzie s. f. (sil. tzie) art. imprecátzia (sil. tzia) g.d. art. imprecátziei; pl. imprecátzii art. imprecátziile (sil. tzii)
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
imprecatzie
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
imprecatzie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
IMPRECÁTZIE s. v. blestem.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
IMPRECÁTZIE s. v. injuratura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
IMPRECATZIE s. blestem ocara (livr.) maledictzie. (Poeziile contzineau multe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
imprecatzie s. v. INJURATURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
imprecatzie (execratzie) sau blestem (lat. imprecatio „rugaciune impotriva cuiva”) figura de stil in care se enuntza la modul imperativ dorintza pedepsirii unei persoane sau a unei colectivitatzi vinovata fie fatza de cel ce formuleaza rugaciunea fie fatza de societate ori de patrie. Este o figura cu o evolutzie istorica ajunsa astazi k shi alte figuri in desuetitudine (I). Sin. execratzie.
- sursa: DFS (1995)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
IMPRECATZIE (< fr. imprécation < lat. imprecatio blestem) Imprecatzia execratzia sau blestemul este un procedeu stilistic ce consta in exprimarea dorintzei pedepsirii unei persoane. Ex. „O batrina botzita la obraz cu nasul coroiat cu ochii arzatori ieshi co vargan drum dupa ei cu mladieri rastite in glas. Hardava focul sa va harda! Da' ce sintetzi voi ma de ieshitzi la drumul mare?” (M. SADOVEANU Oameni shi locuri) „Afurisit sa fie cinerul de vornic shi cum au ars el inima unei mame sai arda inima sfintul Foca de astazi cum shi tuturor partashilor sai.” (I. CREANGA Amintiri din copilarie) In evolutzia sa istorica imprecatzia apare in trecut in lucrarile teologice in testamente sub forma de „afurisenii”. In lumea elina shi romana era folosita imprecatzia publica impotriva tradatorilor shi a celor vinovatzi de crime sau sacrilegii a dushmanilor libertatzii etc. In creatzia literara o intalnim in Eneida lui Vergilius (blestemul Didonei) in Oedip rege de Sofocle (blestemele lui Oedip impotriva ucigashilor lui Laios) in Hyppolit a lui Euripide (blestemul lui Tescu) in tragediile lui Corneille Racine etc. In poezia noastra cunoscute sunt imprecatziile din Mihnea shi baba de D. Bolintineanu Rugaciunea unui dac de M. Eminescu Blestemele lui T. Arghezi. Ex. Oriunde vei merge sa calci o tirane Sa calci peun cadavru in visutzi sal visezi Sa stringi tu in mina tot miini diafane SHi orice tzio spune tu toate sa crezi. (D. BOLINTINEANU Mihnea shi baba) In imparatzie de lut shi de bezna sa se faca Gradina bogata shiograda saraca. Cetatea sa cadan namol Pazita de spini shi de gol. Uscasar izvoarele toate shi marea SHi stingesar soarele k luminarea. Topeasca jalea k scrumul Funingini cenusha sacopere drumul... (T. ARGHEZI Blesteme) Imprecatzii se intilnesc shi in vorbirea de toate zilele (batate dumnezeu luatear dracu')
- sursa: MDTL (1979)
- adaugata de Anca Alexandru
- actziuni
- silabatzie: -tzi-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
imprecatzie, imprecatziisubstantiv feminin
- 1. Blestem, injurie, maledictzie, ocara, injuratura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: blestem injurie maledictzie ocara injuratura
- Profesorul mai rosti citeva imprecatzii... shi pleca furtunos. PAS Z. IV 168. DLRLC
- Dincolo un grup... care izbucnea in imprecatzii shi deznadajduite strigate. CAMIL PETRESCU P. V. 16. DLRLC
- Incepe a pierde rabdarea shi a rosti un shir de imprecatzii. ALECSANDRI O. P. 93. DLRLC
- 1.1. Figura de stil care contzine un blestem. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- imprécation DEX '09 DEX '98 DN
- imprecatio DEX '09 DEX '98 DN