IMPRECATZIE (< fr. imprécation < lat. imprecatio blestem) Imprecatzia execratzia sau blestemul este un procedeu stilistic ce consta in exprimarea dorintzei pedepsirii unei persoane. Ex. „O batrina botzita la obraz cu nasul coroiat cu ochii arzatori ieshi co vargan drum dupa ei cu mladieri rastite in glas. Hardava focul sa va harda! Da' ce sintetzi voi ma de ieshitzi la drumul mare?” (M. SADOVEANU Oameni shi locuri) „Afurisit sa fie cinerul de vornic shi cum au ars el inima unei mame sai arda inima sfintul Foca de astazi cum shi tuturor partashilor sai.” (I. CREANGA Amintiri din copilarie) In evolutzia sa istorica imprecatzia apare in trecut in lucrarile teologice in testamente sub forma de „afurisenii”. In lumea elina shi romana era folosita imprecatzia publica impotriva tradatorilor shi a celor vinovatzi de crime sau sacrilegii a dushmanilor libertatzii etc. In creatzia literara o intalnim in Eneida lui Vergilius (blestemul Didonei) in Oedip rege de Sofocle (blestemele lui Oedip impotriva ucigashilor lui Laios) in Hyppolit a lui Euripide (blestemul lui Tescu) in tragediile lui Corneille Racine etc. In poezia noastra cunoscute sunt imprecatziile din Mihnea shi baba de D. Bolintineanu Rugaciunea unui dac de M. Eminescu Blestemele lui T. Arghezi. Ex. Oriunde vei merge sa calci o tirane Sa calci peun cadavru in visutzi sal visezi Sa stringi tu in mina tot miini diafane SHi orice tzio spune tu toate sa crezi. (D. BOLINTINEANU Mihnea shi baba) In imparatzie de lut shi de bezna sa se faca Gradina bogata shiograda saraca. Cetatea sa cadan namol Pazita de spini shi de gol. Uscasar izvoarele toate shi marea SHi stingesar soarele k luminarea. Topeasca jalea k scrumul Funingini cenusha sacopere drumul... (T. ARGHEZI Blesteme) Imprecatzii se intilnesc shi in vorbirea de toate zilele (batate dumnezeu luatear dracu')