IMBUIBÁT A imbuibatzi te adj. Ghiftuit cu mancare shi bautura. V. imbuiba.

imbuibat ~a a [At: PANN P. V. II 115/4 / Pl: ~atzi ~e / E: imbuiba] 1 (D. stomac) Umplut pana la refuz. 2 Care a mancat shi a baut peste masura Si: ghiftuit indopat² (3). 3 Imbibat (1). 4 (D. plante care cresc intro regiune umeda) Inmultzit peste masura. 5 (Fig) Extins peste masura.

IMBUIBÁT A imbuibatzi te adj. Ghiftuit de mancare shi bautura. V. imbuiba.

IMBUIBÁT A imbuibatzi te adj. (Despre burta stomac) Incarcat cu mincare mai multa decit este necesar; (despre oameni) peste masura de satul p. ext. ghiftuit de trai bun. Ce rost shiar fi avut o burta imbuibata peste masura? SAHIA N. 43. Sub mitra stralucita ascundetzi capul sec SHi subt o barba lunga stomahul imbuibat. NEGRUZZI S. II 180. ◊ Fig. Bucatele ce se intoarsera din imbuibatele cetatzi turceshti. ODOBESCU S. I 326. ◊ (Substantivat) Atuncea lumea se imparte in saraci shi bogatzi in stapini shi robi flaminzi shi imbuibatzi. RUSSO S. 130.

imbuibat a. 1. indopat cu mancari; 2. fig4. plin: imbuibat de patimi. ║ m. om satul care are toate in belshug.

imbuĭbát a adj. Satul de banĭ shi de fericire.

IMBUIBÁ imbúib vb. I. Refl. shi tranz. A manca shi a bea sau a da sa manance shi sa bea peste masura a (se) ghiftui; a (se) indopa. Et. nec.

imbuiba [At: N. COSTIN ap. LET. II 64/30 / Pzi: imbuib (rar) ~bez / E: nct] 1 vt (D. stomac) A umple pana la refuz cu mancare. 2 vt A oferi cuiva totul Iara masura. 3 vt A dormi peste masura. 45 vtr (A da cuiva sa manance shi sa bea sau) a manca shi a bea peste masura Si: a (se) ghiftui a (se) indopa. 67 vtr A (se) imbiba. 8 vr (D. plante care cresc intro regiune umeda) A se inmultzi. 9 vr (Fig) A se extinde peste masura.

IMBUIBÁ imbúib vb. I. Refl. shi tranz. A manca shi a bea (sau a da sa manance shi sa bea) peste masura a (se) ghiftui; a (se) indopa. Et. nec.

IMBUIBẮ imbúib vb. I. Refl. A se ghiftui cu mincari shi bauturi; a se indopa; p. ext. a trai in belshug excesiv a avea din toate mai mult decit trebuie. V. huzuri. Domnul Tudose... se imbuiba cu carne fripta dimineatza. PAS Z. I 132. Vulturii... se raped la stirvuri shi se imbuiba cu mortaciuni. ODOBESCU S. III 16. ◊ Tranz. Ospatz ce ne imbuiba pintecele shi ne strica sanatatea. NEGRUZZI S. I 253.

A IMBUIBÁ imbúib tranz. A face sa se imbuibe; a ghiftui. / Orig. nec.

A SE IMBUIBÁ ma imbúib intranz. 1) A se indopa cu mancare shi bautura; a se ghiftui. 2) A trai in belshug. /Orig. nec.

imbuibà v. 1. a (se) indopa; 2. fig. a se face arogant. [Origina necunoscuta].

imbúĭb a á v. tr. (cp. cu lat. bubia gurguĭu tzitzeĭ. V. shi buĭb). Indop satur de banĭ shi de toate. V. refl. Ma indop ma satur de banĭ shi de fericire.

imbuibá (a ~) (bui) vb. ind. prez. 3 imbúiba

imbuibá vb. (sil. bui) ind. prez. 1 sg. imbúib 3 sg. shi pl. imbúiba

IMBUIBÁT adj. ghiftuit indopat. (Un om ~ de mancare.)

IMBUIBAT adj. ghiftuit indopat. (Un om ~ de mincare.)

Imbuibat ≠ lihnit

IMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui a (se) indopa (prin Transilv. shi Maram.) a (se) crivi (Olt.) a (se) incatarama. (Sa ~ cu mancare.) 2. v. huzuri.

IMBUIBA vb. 1. a (se) ghiftui a (se) indopa (prin Transilv. shi Maram.) a (se) crivi (Olt.) a (se) incatarama. (Sa ~ cu mincare.) 2. a huzuri. (Se ~ toata viatza.)

imbuibá (imbúib imbuibát) vb. 1. A ghiftui a indopa cu mincare. 2. (Refl.) A minca lacom in exces. 3. A creshte din abundentza a se inmultzi. Origine necunoscuta. Nici una din explicatziile date pina acum nu pare multzumitoare. Dupa Densusianu Archiv. lat. Lex. XII 425 Din lat. bubia glosare incerta a lui „sfirc” pe baza unui der. *imbubiāre cf. Pushcariu 72 shi REW 4286a; insa autorul a renuntzat mai tirziu la aceasta ipoteza convinginduse k glosarea era incorecta. Dupa Giuglea Dacor. II 63237 din lat. imbuĕre prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre cf. DAR shi Rosetti I 167 care stabileshte o legatura cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic cuvintul ofera o identitate perfecta cu buieci cf. buiac; insa explicatzia fonetica este dificila cf. sl. buiti sę „a trai inconjurat de placeri” cu care DAR admite k sa incrucishat.