opțiuni
  • info

7 definiții pentru ghiftuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.

ghiftuit, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 219/15 / Pl: ~iți, ~e / E: ghiftui] Îmbuibat.

GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam. și peior.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.

GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. Îndopat, îmbuibat. (Substantivat) De ce nu erau cotrobăite podurile, beciurile, cămările înstăriților, ghiftuiților, și de ce nu se tăia din unghii speculanților? PAS, Z. IV 48. ♦ Fig. Plin de tot, cu vîrf. Va fi o toamnă grasă și doldora de rod! Hambare ghiftuite de grîne or să geamă. DEȘLIU, G. 49. Poteca suie printre ogoare ghiftuite de ploi. C. PETRESCU, S. 245. Drumurile par revărsări de maluri, între ogoarele ghiftuite de apă. CAZABAN, V. 11.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHIFTUÍT adj. v. îmbuibat.

GHIFTUIT adj. îmbuibat, îndopat. (Om ~ de mîncare.)

Ghiftuit ≠ hămesit, lihnit

Intrare: ghiftuit
ghiftuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiftuit
  • ghiftuitul
  • ghiftuitu‑
  • ghiftuită
  • ghiftuita
plural
  • ghiftuiți
  • ghiftuiții
  • ghiftuite
  • ghiftuitele
genitiv-dativ singular
  • ghiftuit
  • ghiftuitului
  • ghiftuite
  • ghiftuitei
plural
  • ghiftuiți
  • ghiftuiților
  • ghiftuite
  • ghiftuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghiftuit, ghiftuităadjectiv

  • 1. familiar Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbuibat îndopat antonime: hămesit lihnit
    • format_quote (și) substantivat De ce nu erau cotrobăite podurile, beciurile, cămările înstăriților, ghiftuiților, și de ce nu se tăia din unghii speculanților? PAS, Z. IV 48. DLRLC
    • 1.1. figurat Plin de tot, cu vârf. DLRLC
      • format_quote Va fi o toamnă grasă și doldora de rod! Hambare ghiftuite de grîne or să geamă. DEȘLIU, G. 49. DLRLC
      • format_quote Poteca suie printre ogoare ghiftuite de ploi. C. PETRESCU, S. 245. DLRLC
      • format_quote Drumurile par revărsări de maluri, între ogoarele ghiftuite de apă. CAZABAN, V. 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi ghiftui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.