haita sf [At: ALECSANDRI T. 725 / Pl: ~e shi (nob) haituri / E: mg hajtá] 1 (Inv) Gonire a animalelor salbatice in timpul vanatorii. 2 (Reg) Dans popular 3 (Reg) Melodie dupa care se executa acest dans. 4 Ceata de vanatori de gonaci shi de caini care participa la vanatoare. 5 Grup de caini de vanatoare care haituiesc impreuna vanatul. 6 Grup de lupi care traiesc shi vaneaza impreuna. 7 (Fig) Grup de persoane agresive. 8 Catzea rea. 9 (Is) ~ de caine Caine rau. 10 (Fig; dep; is) ~ de om Om rau. 1112 (Fig) Femeie rea sau necinstita.

HÁITA haite s. f. 1. (De obicei urmat de o determinare introdusa prin prep. «de» care arata felul animalelor) Grup de ciini sau de lupi care umbla impreuna. Haite de lupi urlau in pustia alba a zapezilor. CAMILAR N. I 221. Din toate partzile dushmanii se arata k nishte haite de fiare. SADOVEANU O. I 253. A ieshit haita de ciini de la maiorul din coltz. CARAGIALE O. I 48. Vede deodata strecurinduse pe linga dinsul un dobitoc mare shi negru cu haita lui de dulai urlind in urmai cu turbare. ODOBESCU S. III 134. ♦ Fig. Grup de oameni din aceeashi tagma care dezlantzuie cruzime shi teroare asupra unei populatzii. V. banda. Haita ce iar spre razboi nazuieshte Noi o vom stringe cu totzii can cleshte. DRAGOMIR S. 12. Acuma i cunoashtem ceva mai bine shi pe tzarani avem intre dinshii prieteni tovarashi devotatzi mishcarii... [Avem] oameni care nu iam da nici peo haitantreaga de boiernashi. GALAN Z. R. 298. Dupa ce au strins capitaluri mari cumpara proprietatzi shi se adauga la haita exploatatorilor agricoli. DEMETRESCU O. 224. 2. (Invechit) Ceata de vinatori de gonaci shi de ciini. Nobilul castelan... se pornea calare pe falnicui armasar k sa vineze cu sprintena shi tumultuoasa lui haita de arcashi de slujitori de dulai shi de ogari cerbul shi mistretzul. ODOBESCU S. III 54. 3. (Mold.) Ciine (rau) sau (mai ales) catzea. Ai cini? Am luminate stapine o haita Dolca shi un cine Bora. SADOVEANU F. J. 27. Mie numi face trebuintza haita sa latre la luna. Sa aiba coltzi buni k sa tzie mushteriul. POPA V. 34. O haita cu cinci catzei. SHEZ. II 216.

HÁITA ~e f. 1) Multzime de indivizi din aceeashi specie care umbla impreuna (dupa prada). ~ de caini. ~ de lupi. 2) fig. fam. Grup neorganizat de persoane care incalca legile shi normele de conduita aruncanduse asupra cuiva (k o multzime de caini sau de lupi). /<ung. hajto

haita f. 1. card de caini de vanat; fig. haita de hotzi PANN; 2. Mold. catzea: Dolca haita cea batrana POP.; 3. femeie necinstita. [Ung. HAJTA].

háĭta f. pl. e (ung. hajta care scorneshte vinatu d. hajtani a impinge; sirb. hojka turc. haĭta tilhar rebel; ngr. háĭta). Ceata de haĭtashĭ shi de cinĭ orĭ de lupĭ noaja. Cine raŭ catzea rea: nea haĭta! Fig. Iron. Femeĭe necinstita. V. potaĭe.

háita s. f. g.d. art. háitei; pl. háite

háita s. f. pl. háite

haita te.

HÁITA s. 1. (reg.) potaie toana. (O ~ de lupi.) 2. v. goana. (~ este o metoda de vanatoare.)

HÁITA s. v. catzea cocota curva femeie de strada prostituata tarfa.

HAITA s. 1. (reg.) potaie toana. (O ~ de lupi.) 2. goana. (~ este o metoda de vinatoare.)

haita s. v. CATZEA. COCOTA. CURVA. FEMEIE DE STRADA. PROSTITUATA. TIRFA.

háita (háite) s. f. 1. Grup de vinatori cu ciini shi gonaci. 2. Grup de ciini de vinatoare. 3. Catzea. 4. Femeie stricata. Mag. hajta „haituire gonire” (Cihac II 505; DAR; Gáldi Dict. 92) din mag. hajtani „a impinge a haitui” (Scriban). Der. haitau (var. haiteu haitau haidau) s. m. (gonaci haitash; vacar; pungash) a carui ultima var. specializata la ultimele sensuri pare a indica o incrucishare cu haiduc (dupa DAR mai curind cu huidui shi haidamac); haitash s. m. (gonaci); haitash s. m. (haituire; amenda pentru vitele gasite pe terenuri interzise) din mag. hajtás „haituire”; haitui vb. (a stirni a goni vinatul spre vinatori; a speria a urmari a incoltzi; a strabate) din mag. hajtani (dupa Skok 73 din rut. hajtuvaty); haituiala s. f. (goana dupa vinat); haituitor s. m. (gonaci haitash); haitic s. n. (ceata de lupi); haitish adj. (cu picioarele strimbe) din acelashi mag. hajtani cu sensul special de „a indoi” (dupa Löwe 60 din v. mag. hajtás „cotitura”); inhaita vb. refl. (a intra intro banda a se insotzi a se asocia; a se golani). Din rom. provine rut. hajdej (Candrea Elemente 404).

haita haite s. f. 1. banda de raufacatori. 2. femeie rea sau desfranata.