BÁNDA¹ bande s. f. 1. Grup de raufacatori care actzioneaza sub conducerea unui shef. ♦ (Glumetz) Grup de prieteni. 2. (Inv.) Ceata de soldatzi aflatzi sub aceeashi bandiera. 3. Trupa de muzicantzi fanfara taraf de lautari. Din fr. bande germ. Bande.

bánda¹ sf [At: (a. 1834) URICARIUL VIII 184 / Pl: ~de / E: fr bande it banda ger Banda] 1 (Inv) Ceata de soldatzi care lupta sub aceeashi bandiera (2). 2 Grup de raufacatori care actzioneaza sub conducerea unui shef. 3 (Fam) Grup de prieteni mereu impreuna. 4 Trupa de muzicantzi. 5 Fanfara. 6 Taraf de lautari.

bánda¹ s.f. 1 Grup ceata de raufacatori care actzioneaza sub conducerea unui shef; clica shleahta. Banda de hotzi. 2 (fam. glum.) Grup de prieteni (care sint mereu impreuna). 3 (muz.) Ansamblu muzical instrumental; band. 4 (fam.; shi banda militara) Fanfara. 5 (inv.) Ceata de soldatzi aflatzi sub aceeashi bandiera. • pl. e. /<fr. bande germ. Bande it. banda; cf. shi engl. band.

BÁNDA¹ bande s. f. 1. Ceata grup de raufacatori care actzioneaza sub conducerea unui shef. ♦ (Glumetz) Grup de prieteni. 2. (Inv.) Ceata de soldatzi aflatzi sub aceeashi bandiera. 3. Trupa de muzicantzi fanfara taraf de lautari. Din fr. bande germ. Bande.

BÁNDA¹ bande s. f. 1. Ceata grup de oameni intovarashitzi in vederea unui scop (mai ales rau); grup constituit in vederea unei actziuni de subminare a intereselor colectivitatzii; shleahta clica. Banda de hotzi. ▭ In zadar umblau streji de arnautzi... Nu puteau... descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI S. I 16. ♦ (Glumetz) Grup de prieteni care apar mereu impreuna. De cind eshti in bandat noastra eshti in fiecare seara la teatru. CAMIL PETRESCU T. II 92. 2. (De obicei cu determinarea «de lautari») Trupa de muzicantzi taraf de lautari. Avem aci o banda numeroasa de lautari reprezentata cel putzin prin douazeci shi cinci de personaje cu instrumente variate. ODOBESCU S. III 111. Orashul shi imprejurimile erau luminate de mii de focuri; bande de lautari jucau hore shi doine. NEGRUZZI S.1107. ◊ Banda militara = fanfara. 3. (Invechit) Ceata de soldatzi pushi sub aceeashi bandiera. V. ceata. O banda din cavaleria noastra sa mearga sa supere ariergarda dushmanului. BALCESCU O. II 113. Pl. shi: (2 regional) banzi (RETEGANUL P. I 7).

BÁNDA¹ bande s. f. 1. Ceata grup de oameni intovarashitzi in vederea unui scop (rau); grup constituit in vederea unei actziuni de subminare a intereselor colectivitatzii; clica shleahta. ♦ (Glumetz) Grup de prieteni. ♦ Trupa de muzicantzi taraf de lautari. ◊ Banda militara = fanfara. 2. (Inv.) Ceata de soldatzi pushi sub aceeashi bandiera. Fr. bande.

BÁNDA¹ s.f. 1. Grup de oameni (reunitzi mai ales in scopuri rele necinstite); grup format cu scopul unei actziuni de subminare a colectivitatzii de sabotaj etc.; shleahta clica. 2. (Glumetz) Grup de prieteni care umbla de obicei impreuna. 3. Mica trupa de muzicantzi; taraf de lautari; orchestra grup de instrumente. [Pl. bande var. (3) band s.n. / < fr. bande it. banda < got. bandi steag engl. band].

BÁNDA¹ s. f. 1. grup de oameni (reunitzi in scopuri necinstite); clica. 2. (glumetz) grup de prieteni care umbla impreuna. 3. ansamblu muzical instrumental; band; trupa de muzicantzi. (< fr. bande it. bande /3/ engl. band)

BÁNDA¹ ~e f. 1) Grup de oameni intovarashitzi in vederea unui scop reprobabil; shleahta; gashca; clica; clan. ~ de jefuitori. 2) Ceata de prieteni. ~ vesela. 3) Trupa de muzicantzi. [G.D. bandei] /<fr. bande germ. Bande

banda f. 1. (pl. bande) ceata reunire de indivizi sub aceash capetenie: banda de hotzi banda de lautari; 2. (pl. benzi) legatura fashie de hartie sau de stofa lunga shi ingusta: trimit sub banda o carte; 3. margine la o tzesatura.

*2) bánda f. pl. e (fr. bande shi it. banda d. got. bandi steag. V. bandiera bandit contrabanda). Ceata (trupa) de hotzi orĭ de lautarĭ. V. taraf.

BAND s.n. v. banda¹.

bánda¹ (grup) s. f. g.d. art. bándei; pl. bánde

bánda (grup) s. f. g.d. art. bándei; pl. bánde

banda pl. bande («grupuri»)

banda bande (de talhari) shi benzi (de hartie).

BÁNDA s. 1. (peior.) cardashie clan clica gashca shleahta (livr.) coterie (rar) tagma (inv.) cardashlac tacam taraf (fig.) bisericutza. 2. v. ceata.

BÁNDA s. v. taraf.

BANDA s. 1. (peior.) cirdashie clan clica gashca shleahta (livr.) coterie (rar) tagma (inv.) cardashlic tacim taraf (fig.) bisericutza. (Borfashii formau o ~.) 2. buluc ceata cird droaie gloata gramada grup multzime pilc stol (pop.) crila liota (reg.) canara ciurda mishina (Olt. shi Transilv.) ciopor (Olt. shi Ban.) clapie (inv.) cin tacim. (~ de copii.)

banda s. v. TARAF.

bánda (de) s. f. Ceata grup. Mr. banda. Fr. bande it. banda. Pl. benzi este f. rar. Cf. tc. bg. banda ngr. μπάντα (› mr.) din it. (Ruffini 334).

bánda bande s.f. 1. Formatzie de ceterashi taraf: „Cu treipatru ceterash / Cu bandzale din orash” (Papahagi 1925: 229). 2. Fanfara orchestra militara (DRT 2010). 3. Ceata de raufacatori. Din germ. Bande „banda ceata; orchestra” fr. bande it. banda „banda grup; fanfara” (DEX MDA).

bánda bande s.f. Orchestra ceterashi (Memoria 2004). Din germ. Bande „banda ceata” (DEX).

Banda neagra Expresia vine de la o ceata de mercenari aventurieri organizatzi militareshte care dupa moartea shefului lor au adoptat un drapel negru. Aceasta sa intamplat in Frantza prin veacul al XVIlea. Mai tirziu in timpul Revolutziei Franceze oamenii de arta au dat numele de „Banda neagra” unei asociatzii de speculantzi capitalishti care cumparau castele istorice shi alte imobile ramase fara stapin shi le darimau k sa vinda terenurile shi materialele fara nici o consideratzie pentru valoarea istorica sau artistica a acestor monumente. Denumirea shia extins acceptziunea shi a inceput sa fie folosita pentru orice asociatzie de oameni necinstitzi shi speculantzi. De aici shi legatura cu „bursa neagra”. IST.