háita (háite) s. f. 1. Grup de vinatori cu ciini shi gonaci. 2. Grup de ciini de vinatoare. 3. Catzea. 4. Femeie stricata. Mag. hajta „haituire gonire” (Cihac II 505; DAR; Gáldi Dict. 92) din mag. hajtani „a impinge a haitui” (Scriban). Der. haitau (var. haiteu haitau haidau) s. m. (gonaci haitash; vacar; pungash) a carui ultima var. specializata la ultimele sensuri pare a indica o incrucishare cu haiduc (dupa DAR mai curind cu huidui shi haidamac); haitash s. m. (gonaci); haitash s. m. (haituire; amenda pentru vitele gasite pe terenuri interzise) din mag. hajtás „haituire”; haitui vb. (a stirni a goni vinatul spre vinatori; a speria a urmari a incoltzi; a strabate) din mag. hajtani (dupa Skok 73 din rut. hajtuvaty); haituiala s. f. (goana dupa vinat); haituitor s. m. (gonaci haitash); haitic s. n. (ceata de lupi); haitish adj. (cu picioarele strimbe) din acelashi mag. hajtani cu sensul special de „a indoi” (dupa Löwe 60 din v. mag. hajtás „cotitura”); inhaita vb. refl. (a intra intro banda a se insotzi a se asocia; a se golani). Din rom. provine rut. hajdej (Candrea Elemente 404).