HÁITA haite s. f. 1. (De obicei urmat de o determinare introdusa prin prep. «de» care arata felul animalelor) Grup de ciini sau de lupi care umbla impreuna. Haite de lupi urlau in pustia alba a zapezilor. CAMILAR N. I 221. Din toate partzile dushmanii se arata k nishte haite de fiare. SADOVEANU O. I 253. A ieshit haita de ciini de la maiorul din coltz. CARAGIALE O. I 48. Vede deodata strecurinduse pe linga dinsul un dobitoc mare shi negru cu haita lui de dulai urlind in urmai cu turbare. ODOBESCU S. III 134. ♦ Fig. Grup de oameni din aceeashi tagma care dezlantzuie cruzime shi teroare asupra unei populatzii. V. banda. Haita ce iar spre razboi nazuieshte Noi o vom stringe cu totzii can cleshte. DRAGOMIR S. 12. Acuma i cunoashtem ceva mai bine shi pe tzarani avem intre dinshii prieteni tovarashi devotatzi mishcarii... [Avem] oameni care nu iam da nici peo haitantreaga de boiernashi. GALAN Z. R. 298. Dupa ce au strins capitaluri mari cumpara proprietatzi shi se adauga la haita exploatatorilor agricoli. DEMETRESCU O. 224. 2. (Invechit) Ceata de vinatori de gonaci shi de ciini. Nobilul castelan... se pornea calare pe falnicui armasar k sa vineze cu sprintena shi tumultuoasa lui haita de arcashi de slujitori de dulai shi de ogari cerbul shi mistretzul. ODOBESCU S. III 54. 3. (Mold.) Ciine (rau) sau (mai ales) catzea. Ai cini? Am luminate stapine o haita Dolca shi un cine Bora. SADOVEANU F. J. 27. Mie numi face trebuintza haita sa latre la luna. Sa aiba coltzi buni k sa tzie mushteriul. POPA V. 34. O haita cu cinci catzei. SHEZ. II 216.