HÁINA haine s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbateshti. ◊ Un rand de haine = un costum barbatesc complet alcatuit din pantaloni sacou (shi vesta). ♦ (La sg.) Imbracaminte barbateasca pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Veshmant lung shi larg care acopera tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(shi) da shi haina de pe el = a face sau a fi dispus sa faca orice sacrificiu (pentru a obtzine ceea ce doreshte). 2. (Biol.; in sintagma) Haina de nunta = infatzishare deosebita care o capata masculii unor peshti batracieni sau pasari in perioada imperecherii. Din bg. halina sb. háljina.

haina sf [At: PRAV. 34 / Pl: ~ne shi (reg) haini / E: srb hajina] 1 Imbracaminte purtata peste lenjerie. 2 (Pex; mpl) Orice obiect de imbracaminte. 3 Imbracaminte barbateasca cu maneci care se poarta pe sub pardesiu sau palton. 4 (Fig) Aparentza. 5 (Fig) Invelish exterior. 6 (Trs; is) ~ne de pat Ashternut al patului. 7 (Inv; Trs; is) ~e albe Albituri.

HÁINA haine s. f. 1. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbateshti. ◊ Un rand de haine = un costum barbatesc complet alcatuit din pantaloni sacou (shi vesta). ♦ (La sg.) Imbracaminte barbateasca pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Veshmant lung shi larg care acopera tot trupul. ♦ Palton. ◊ Expr. A(shi) da shi haina de pe el = a face sau a fi dispus sa faca orice sacrificiu (pentru a obtzine ceea ce doreshte). 2. (Biol.; in sintagma) Haina de nunta = infatzishare deosebita care o capata masculii unor peshti batracieni sau pasari in perioada imperecherii. Din bg. halina scr. háljina.

HÁINA haine s. f. (La pl.) Termen generic pentru obiectele de imbracaminte (in special) barbateshti care acopera corpul peste albituri. Hainele de pe feciori Sclipeau deargint. COSHBUC P. I 55. Cere satzi deie calul armele shi hainele. CREANGA P. 191. Ma jur in ceas curat Satzi torc haine de matasa Haine mindre demparat. ALECSANDRI P. I 9. Cind batea ceasul la noua Mambracam in haine noua. JARNÍKBIRSEANU D. 300. ◊ Un rind de haine = un costum barbatesc complet constind din pantaloni veston shi (uneori) vesta. Haine nemtzeshti v. nemtzesc. Haine gata v. gata. ◊ (Rar la sg. cu valoare de pl.) Pe mine ma dezgusta shi o haina noua. C. PETRESCU C. V. 303. (Expr.) Imi dau (sau miash da) shi haina de pe mine = ash da totul ash da orice (pentru a obtzine ceea ce doresc). ♦ (Prin restrictzie la sg.) Obiect de imbracaminte barbateasca care acopera partea de sus a corpului. V. surtuc veston. Maria scutura in strada o haina de lucru. DAVIDOGLU M. 15. Haina lui simpla inchisa pina sub barbie e una din hainele obishnuite. STANCU U.R.S.S. 37. Iar colo batrinul dascal cua lui haina roasan coate Intrun calcul fara capat tot socoate shi socoate. EMINESCU O. I 132. Cit vei auzi k incep a croi cite una mai deocheata tu sa ma tragi de minica hainei. ODOBESCU S. III 46. ◊ Hainaalbastra = porecla data de tzarani boierilor. Din shcoalele rurale... ies... aspirantzi la posturile salariate ale comunelor notari shi scriitori zishi prin sate hainaalbastra. ODOBESCU S. III 357. ♦ Veshmint lung shi larg care acopera tot trupul. Amindoi [oshtenii] purtau haina deatunci a calarimii boiereshti. SADOVEANU O. VII 17. Abia se tzine haina cea bogata Prinsa ushor cu un colan de pai. EMINESCU O. IV 77. ◊ Fig. Izvorau in taina Cua lor de aur haina A noptzii stele mari. EMINESCU O. IV 193. Mii de ginduri ma impresura in restimpul amurgului cind naturantreaga se acopere cu o haina fantastica. ALECSANDRI PR. 291. ♦ (Rar) Halat de casa. O haina lunga shi veche i acopera trupul pinan calciie. VLAHUTZA O. A. 441. ♦ Palton femeiesc. Haina de blana.

HÁINA ~e f. 1) Obiect de imbracaminte; strai. ~ de iarna. ◊ ~ nuptziala (sau de nunta) infatzishare deosebita care o capata masculii unor vertebrate in perioada imperecherii. 2) Piesa vestimentara barbateasca purtata peste camasha; veston. [G.D. hainei] /<bulg. halina sb. háljina

haina f. ceeace serva a acoperi corpul: fig. haina noptzii EM. [Slav. HALĬNA].

háĭna f. pl. e (sirb. háljina haĭna la pl. „straĭe ashternut” halja surtuc bg. halína haĭna lunga d. turc. [d. pers.] haly kali covor. Cp. cu straĭ shi tzol). Veshmint straĭ (maĭ ales surtuc palton manta suman maĭ rar vorbind de pantalonĭ). Pl. Veshmintele (in general): mi s’aŭ furat nishte haĭne. A vinde la „haĭne vechĭ” a vinde negustorilor ambulantzĭ care striga „haĭne vechĭ”.

háina s. f. g.d. art. háinei; pl. háine

háina s. f. g.d. art. háinei; pl. háine

HÁINA s. 1. imbracaminte strai veshmant (pop. shi fam.) buleandra tzoala (reg.) rufa (Transilv. shi Maram.) halub (depr.) hantza. (Iatzi o ~ pe tine.) 2. (la pl.) v. costum. 3. v. sacou. 4. v. palton. (Poarta o ~ de blana.)

HAINA s. 1. imbracaminte strai veshmint (pop. shi fam.) buleandra tzoala (reg.) rufa (Transilv. shi Maram.) halub (depr.) hantza. (Iatzi o ~ pe tine.) 2. palton. (Poarta o ~ de blana.)

háina (háine) s. f. Obiect de imbracaminte exterior. Sb. haljina (Diez Gramm. I 444; Cihac II 133; DAR). Der. hainar s. m. (vinzator de haine de gata); hainarie s. f. (pravalie de confectzii); hainet s. f. (cantitate de haine); inhainura (var. inhaimura) vb. (a imbraca) cf. infashura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haina s. f. (parola consemn) despre care nu shtim daca este acelashi cuvint. Haibar s. n. (haina) este o incrucishare a lui haina cu laibar (DAR) der. inhaibara vb. (a imbraca).

a matura pe jos cu hainele expr. a purta imbracaminte exagerat de lunga.

haine de gata expr. confectzii / articole de imbracaminte fabricate in serie.