SACÓU sacouri s. n. Haina (barbateasca) mai lejera. Din germ. Sakko.

sacou sn [At: ALEXI W. / Pl: ~ri / E: ger sakko] Haina barbateasca cu taietura specifica care poate fi purtata la diferitzi pantaloni.

SACÓU sacouri s. n. Haina barbateasca (mai lejera). Din germ. Sakko.

SACÓU sacouri s. n. Haina barbateasca; veston surtuc. La doi pashi de noi se oprira doi domni carora primavara le oferea prilejul sa apara in sacouri taiate dupa moda noua. CAMIL PETRESCU P. 15. Unii in sacouri de purtare k o demonstratzie k ei sint aici la datorie nu la petrecere. REBREANU R. I 265. Buzunarele sacoului erau intzesate cu franzelutze shi mere. BASSARABESCU S. N. 28.

SACÓU s.n. Veston haina barbateasca. [< germ. Sakko].

SACÓU s. n. veston haina barbateasca (mai larga). (< germ. Sakko)

SACÓU ~ri n. Haina barbateasca ushoara fara captusheala purtata peste camasha. /<germ. sakko

sacou n. gheroc fara despartzituri in spate.

* sacóŭ n. pl. urĭ (pe cale fr. d. it. sacco un fel de stofa groasa de lina; vestito de sacco imbracat in stofa asta). Barb. Surtuc haĭna barbateasca orasheneasca scurta care se poarta peste camasha saŭ peste vesta.

sacóu s. n. art. sacóul; pl. sacóuri

sacóu s. n. art. sacóul; pl. sacóuri

sacou

sacou couri.

SACÓU s. haina veston. (~ cu pantaloni asortatzi.)

SACOU s. veston. (~ de vara.)

a face (cuiva) un sacou expr. (friz.) a taia un client cu briciul pe ambii obraji.