veston sn [At: SHAINEANU / Pl: ~oane / E: fr veston] 1 Haina barbateasca (de uniforma) care se poarta peste camasha. 2 (Reg) Haina femeiasca asemanatoare unui veston (1).

veston s.n. Haina (de uniforma) care se poarta peste camasha. ♦ Ext. Sacou. • pl. oane. /<fr. veston.

VESTÓN vestoane s. n. Obiect de imbracaminte barbateasca (in special de uniforma militara) facut din stofa sau din pinza shi care acopera partea superioara a corpului (peste camasha); haina sacou surtuc. Se cauta pe sub vestonul negru de uniforma. DUMITRIU N. 111. La prins de mineca vestonului shi a vrut sal traga spre el. SAHIA N. 82. [Invatzatorul] purta un veston negru de subt care atirnau jur imprejur poalele camashii tzaraneshti inflorite. REBREANU R. I 94.

VESTÓN s.n. Haina (de uniforma) sacou. [< fr. veston].

VESTÓN s. n. haina (de uniforma); sacou. (< fr. veston)

VESTÓN ~oáne n. 1) Piesa vestimentara barbateasca purtata peste camasha; haina. 2) Haina barbateasca de uniforma ajustata incheiata pana la gat shi fara buzunare care se imbraca peste camasha; tunica. /<fr. veston

veston n. haina barbateasca mai scurta decat jacheta.

*vestón n. pl. oane (fr. veston d. veste vesta cu minicĭ). Surtuc. Tunica militara de mica tzinuta (spencer).

vestón s. n. pl. vestoáne

vestón s. n. pl. vestoáne

VESTÓN s. 1. v. sacou. 2. v. surtuc.

VESTON s. 1. sacou. (~ de vara.) 2. surtuc. (Un ~ de postav gros.)