Definitzia cu ID-ul 498715:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
háina (háine) s. f. Obiect de imbracaminte exterior. Sb. haljina (Diez Gramm. I 444; Cihac II 133; DAR). Der. hainar s. m. (vinzator de haine de gata); hainarie s. f. (pravalie de confectzii); hainet s. f. (cantitate de haine); inhainura (var. inhaimura) vb. (a imbraca) cf. infashura. La Stoica Ludescu (sec. XVIII) apare haina s. f. (parola consemn) despre care nu shtim daca este acelashi cuvint. Haibar s. n. (haina) este o incrucishare a lui haina cu laibar (DAR) der. inhaibara vb. (a imbraca).