FOCÁR, focare, s. n. 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă etc.) pe care au căzut raze paralele. ◊ Focar real = punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a cazanelor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; în sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; în sintagma) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul; loc de unde se pot răspândi microbi ce provoacă infecții; p. ext. loc murdar, neîngrijit. 7. (Înv. și pop.) Fochist. – Foc¹ + suf. -ar (după fr. foyer).

focar sn [At: DOSOFTEI, V. S. 62/2 / V: (iuz) ~e / Pl: ~e / E: foc¹ + -ar (6-16 după fr foyer)] 1 (Înv) Foc (1) mare (în care erau arși osândiții). 2 Parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 3 (Trs; îf focare) Foc (80). 4 (Trs; îf focare) Naiba Ce focarea ei a făcut ?. 5 (Îvp) Fochist. 6 (Fiz) Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă etc.) pe care au căzut raze paralele Si: focus (2). 7 (Fiz; îs) ~ real Punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel. 8 (Fiz; îs) ~ virtualPunctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă. 9 (Gmt) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 10 (Gmt) Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 11 (Glg; îs) ~ magmatic Bazin magmatic. 12 (Glg; îs) ~ seismic Hipocentru. 13 (Fig) Punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.) Si: centru, sediu, sursă. 14 (Med; îs) ~ de infecție Centru al unui proces inflamator (în care se colectează puroiul). 15 (Med; îas) Loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții. 16 (Pex; îas) Loc murdar.

FOCÁR, focare, s. n. 1. Punct în care se întâlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă, etc.) pe care au căzut raze paralele. ◊ Focar real = punctul în care se strânge un fascicul de lumină convergent, obținut prin reflexia pe o oglindă sau prin refracția printr-o lentilă a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par că izvorăsc razele unui fascicul de lumină divergent, obținut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printr-o lentilă divergentă. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe până la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe până la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; în sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare și de răspândire (a unor acțiuni, idei, sentimente etc.). 6. (Med.; în sintagma) Focar de infecție = centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul; loc de unde se pot răspândi microbi provocatori de infecții; p. ext. loc murdar, neîngrijit. 7. (Înv. și pop.) Fochist. – Foc¹ + suf. -ar (după fr. foyer).

FOCÁR, focare, s. n. 1. (Fiz.) Punct în care se întîlnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentilă, oglindă etc.) pe care au căzut raze paralele. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele două puncte din planul unei curbe ale căror distanțe pînă la punctele curbei dau o sumă, o diferență sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele două puncte ale căror distanțe pînă la punctele unei suprafețe dau o sumă, o diferență sau un produs constant. 3. Partea cuptoarelor, a căldărilor de abur sau a instalațiilor de încălzit, în care se produce arderea combustibilului. 4. Fig. Izvor, sediu principal, punct de concentrare și răspîndire al unor acțiuni, idei, sentimente etc. Căminele culturale înființate la sate, bibliotecile populare, cursurile populare, asociațiile pentru răspîndirea științei și culturii au devenit adevărate focare de răspîndire a științei de carte. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2632. Genova devenise focarul de unde se răspîndea ideea de unitate în toată Peninsula Apenină. GHICA, S. A. 151. 5. (În expr.) Focar de infecție = a) centru al unui proces inflamator, loc în care se colectează puroiul. Amigdalele purulente sînt un focar de infecție; b) loc de unde se pot răspîndi microbi provocatori de infecții; p. ext. loc murdar, neîngrijit. 6. (Învechit și popular) Fochist.

FOCÁR s.n. 1. Punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc. 5. Focar de infecție = centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursă de căldură, după fr. foyer].

FOCÁR s. n. 1. punct în care se reunesc razele luminoase emanate de o anumită sursă luminoasă și care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. punct în care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. parte a unei mașini, a unui aparat sau a unei instalații de încălzit în care se produce arderea combustibilului. 4. (fig.) centru, loc unde se strâng și de unde se răspândesc anumite idei, influențe etc. 5. centru al unui proces inflamator; loc din care se răspândește o anumită boală. (după fr. foyer)

FOCÁR ~e n. 1) Punct de întâlnire a razelor luminoase convergente, reflectate sau refractate de un sistem optic. 2) geom. Punct de reunire a razelor vectoare ale unei curbe. 3) Parte a unei instalații de încălzit în care are loc arderea combustibilului. 4) fig. Centru de concentrare și de răspândire a unor idei sau influențe. ~ de știință. /foc + suf. ~ar

focar n. 1. locul de concentrare a razelor: focar de lentilă, de oglindă; 2. fig. locul de unde radiază căldura, lumina, centrul de unde se răspândesc cunoștințele, gustul.

*focár m. (d. foc). Fochist S. n., pl. e. Fiz. (V. foaĭer). Punctu din care pleacă razele luminoase. Punctu în care se centrează razele: focar de lentilă, de oglindă. Fig. Centru activ, sediŭ principal: focaru rebeliuni, focar de microbĭ, de boale. Focarele uneĭ elipse, cele doŭă puncte care servesc a o descrie.

focár s. n., pl. focáre

focár s. n., pl. focáre

FOCÁR s. focar magmatic v. bazin magmatic; focar seismic v. hipocentru.

FOCÁR s. v. centru, fochist.

focar s. v. CENTRU. FOCHIST.

FOCAR SEISMIC s. (GEOL.) hipocentru.

focár², focáre, s.n. (înv.) 1. foc mare (în care se ardeau osândiții); rug. 2. (fig.) nenorocire, amar.