FOCÁR focare s. n. 1. Punct in care se intalnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentila oglinda etc.) care au cazut raze paralele. ◊ Focar real = punctul in care se strange un fascicul de lumina convergent obtzinut prin reflexia pe o oglinda sau prin refractzia printro lentila a unui fascicul luminos paralel. Focar virtual = punctul din care par k izvorasc razele unui fascicul de lumina divergent obtzinut prin trecerea unui fascicul luminos paralel printro lentila divergenta. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele doua puncte din planul unei curbe ale caror distantze pana la punctele curbei dau o suma o diferentza sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele doua puncte ale caror distantze pana la punctele unei suprafetze dau o suma o diferentza sau un produs constant. 3. Parte a cuptoarelor a cazanelor de abur sau a instalatziilor de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Geol.; in sintagmele) Focar magmatic = bazin magmatic. Focar seismic = hipocentru. 5. Fig. Izvor sediu principal punct de concentrare shi de raspandire (a unor actziuni idei sentimente etc.). 6. (Med.; in sintagma) Focar de infectzie = centru al unui proces inflamator loc in care se colecteaza puroiul; loc de unde se pot raspandi microbi ce provoaca infectzii; p. ext. loc murdar neingrijit. 7. (Inv. shi pop.) Fochist. Foc¹ + suf. ar (dupa fr. foyer).