FOCÁR focare s. n. 1. (Fiz.) Punct in care se intilnesc razele convergente reflectate sau refractate de un sistem optic (lentila oglinda etc.) care au cazut raze paralele. 2. (Geom.) Fiecare dintre cele doua puncte din planul unei curbe ale caror distantze pina la punctele curbei dau o suma o diferentza sau un produs constant. ♦ Fiecare dintre cele doua puncte ale caror distantze pina la punctele unei suprafetze dau o suma o diferentza sau un produs constant. 3. Partea cuptoarelor a caldarilor de abur sau a instalatziilor de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. Fig. Izvor sediu principal punct de concentrare shi raspindire al unor actziuni idei sentimente etc. Caminele culturale infiintzate la sate bibliotecile populare cursurile populare asociatziile pentru raspindirea shtiintzei shi culturii au devenit adevarate focare de raspindire a shtiintzei de carte. SCINTEIA 1953 nr. 2632. Genova devenise focarul de unde se raspindea ideea de unitate in toata Peninsula Apenina. GHICA S. A. 151. 5. (In expr.) Focar de infectzie = a) centru al unui proces inflamator loc in care se colecteaza puroiul. Amigdalele purulente sint un focar de infectzie; b) loc de unde se pot raspindi microbi provocatori de infectzii; p. ext. loc murdar neingrijit. 6. (Invechit shi popular) Fochist.