HIPOCÉNTRU hipocentre s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pamant situat acolo unde au avut loc deplasari de straturi. [Pl. shi: (m.) hipocentri] Din fr. hypocentre.

hipocentru sm [At: DL / Pl: ~ri / E: fr hypocentre] 1 Centru al unui cutremur de pamant situat de obicei in adancul scoartzei Pamantului acolo unde au avut loc deplasari de straturi. 2 Regiune de unde se propaga un cutremur.

HIPOCÉNTRU hipocentri s. m. Centrul unui cutremur de pamant situat de obicei in adancul scoartzei pamantului acolo unde au avut loc deplasari de straturi. Din fr. hypocentre.

HIPOCÉNTRU hipocentre s. n. Centrul unui cutremur plasat de obicei in adincul scoartzei pamintului unde au avut loc deplasari.

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpamantean al vibratziilor unui cutremur; regiune din adancul scoartzei terestre de unde se propaga un cutremur. [< fr. hypocentre cf. gr. hypo sub kentron centru].

HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoartzei terestre de unde se propaga spre suprafatza undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)

HIPOCÉNTRU ~e n. Centru al unui cutremur situat in adancul scoartzei terestre; focar seismic. /<fr. hypocentre

hipocéntru s. n. art. hipocéntrul; pl. hipocéntre

hipocéntru s. n. → centru

HIPOCÉNTRU s. (GEOL.) focar seismic.

HIPOCENTRU s. (GEOL.) focar seismic.

HIPOCÉNTRU (< fr.; {s} hipo¹ + lat. centrum „centru”) s. n. Punctul central al unui focar seismic de unde incepe deplasarea maselor de roci din interiorul Pamantului; in functzie de adancimea din scoartza terestra determina cutremure: superficiale (1060 km) intermediare (60300 km) shi adanci (300800 km).