HIPOCÉNTRU (< fr.; {s} hipo¹ + lat. centrum „centru”) s. n. Punctul central al unui focar seismic de unde incepe deplasarea maselor de roci din interiorul Pamantului; in functzie de adancimea din scoartza terestra determina cutremure: superficiale (1060 km) intermediare (60300 km) shi adanci (300800 km).