fericire sf [At: (a. 1702) LITURGHIE ap. GCR I 334/ Pl: ~ri / E: ferici] 1 Stare de multzumire sufleteasca intensa shi deplina Si: (inv) ferice (4) (inv) fericie (inv) fericintza. 2 (Ilav) Din ~ Printrun concurs de imprejurari favorabile. 3 (Fig) Persoana sau obiectul care procura fericirea (1).

FERICÍRE fericiri s. f. Stare de multzumire intensa shi totala determinata indeosebi de satisfacerea unei nazuintzi. Iaca fericirea visata de mai inainte cum sa implinit! CREANGA P. 14. ◊ Loc. adv. Din fericire = printro imprejurare favorabila. ♦ Persoana sau obiect care prilejuieshte o asemenea stare. Maica maiculeana mea Maica fericirea mea. JARNÍKBIRSEANU D. 100.

FERICÍRE ~i f. 1) Stare de multzumire sufleteasca deplina. 2) Stare de satisfactzie deplina. ◊ Din ~ datorita unei imprejurari favorabile. [Art. fericirea; G.D. fericirii] /v. a ferici

fericire f. 1. stare de multzumire deplina; 2. intamplare fericita shansa.

fericíre f. Starea omuluĭ caruĭa nuĭ lipseshte nimica shi are corpu shi sufletu sanatos: fericire perfecta nu exista. Noroc intimplare placuta: Ce fericire k te intilnesc! Ce fericire pe tine! Din fericire noroc k: Cazuse in apa. Din fericire i s’a aruncat o scindura shi a scapat.

+fericire (din ~) loc. adv.

fericíre s. f. g.d. art. fericírii; pl. fericíri

fericíre s. f. g.d. art. fericírii; pl. fericíri

FERICÍRE s. 1. (livr.) beatitudine (inv. shi pop.) ferice (inv.) fericie. (Stare de ~.) 2. noroc (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)

FERICIRE s. 1. (livr.) beatitudine (inv. shi pop.) ferice (inv.) fericie. (Stare de ~.) 2. noroc (pop.) norocire. (A dat ~ peste el.)

Fericire ≠ nefericire

FERICIRE. Subst. Fericire ferice (inv.) bucurie noroc norocire (pop.) bine satisfactzie multzumire; exultare exultatzie; veselie euforie beatitudine incintare delectare desfatare desfat (rar). Exaltare inflacarare entuziasm. Placere. Succes reushita noroc. Fericit. Adj. Fericit ferice (poetic) bucuros vesel satisfacut desfatat (inv.) multzumit norocit (pop.) euforic incintat; exultant. Exaltat; inflacarat insufletzit entuziasmat. Fericitor (rar) desfatator desfatat (inv.) incintator incintat (rar) fermecator vrajit imbucurator. Vb. A fi fericit a fi in culmea fericirii a fi in al shaptelea (noualea) cer a fi bucuros a fi multzumit a exulta. A se bucura a se multzumi a se veseli a se delecta a se desfata. A se inflacara a se exalta a se entuziasma. A satisface a multzumi ai face (cuiva) placere a face cuiva o bucurie a ferici a noroci (fam. shi pop.) a aduce (cuiva) noroc. A deveni fericit a se ferici a se noroci (fam. shi pop.). V. amuzament bucurie entuziasm placere succes.

fericiri (Biz.) (gr. μαϰαρισμοί sg. μαϰαρισμός „actziunea de a felicita de a ura fericire”; lat. beatitudines) grup de 10 versete din Noul Testament (Matei 5 312) care se executa recitativ* k stihuri* combinate cu tropare* scurte la antifonul (I 1) al 3lea din liturghie* shi la inmormantare. Denumirea f. provine de la inceputul fiecaruia dintre cele noua stihuri: „Fericitzi cei...” (Mαϰάριοι oί...). In ultima vreme se canta fara a mai fi combinate cu troparele. Pe textul f. César Franck a scris lucrarea corala cu acomp. instr. Les Béatitudes.

O FORTUNATOS NIMIUM SUA SI BONA NORINT AGRICOLAS! (lat.) ce fericitzi ar fi tzaranii de shiar da seama de fericirea lor! Vergiliu „Georgica” II 458459. TZaranii nu shtiu cat de fericit e traiul lor patriarhal in comparatzie cu viatza agitata a cetatzii. P. ext. Oamenii nu apreciaza binele care il au.

a o rupe in fericire expr. a avea parte de necazuri a da de bucluc.