fericíre f. Starea omuluĭ caruĭa nuĭ lipseshte nimica shi are corpu shi sufletu sanatos: fericire perfecta nu exista. Noroc intimplare placuta: Ce fericire k te intilnesc! Ce fericire pe tine! Din fericire noroc k: Cazuse in apa. Din fericire i s’a aruncat o scindura shi a scapat.