FERICÍRE fericiri s. f. Stare de multzumire intensa shi totala determinata indeosebi de satisfacerea unei nazuintzi. Iaca fericirea visata de mai inainte cum sa implinit! CREANGA P. 14. ◊ Loc. adv. Din fericire = printro imprejurare favorabila. ♦ Persoana sau obiect care prilejuieshte o asemenea stare. Maica maiculeana mea Maica fericirea mea. JARNÍKBIRSEANU D. 100.