FERICIRE. Subst. Fericire ferice (inv.) bucurie noroc norocire (pop.) bine satisfactzie multzumire; exultare exultatzie; veselie euforie beatitudine incintare delectare desfatare desfat (rar). Exaltare inflacarare entuziasm. Placere. Succes reushita noroc. Fericit. Adj. Fericit ferice (poetic) bucuros vesel satisfacut desfatat (inv.) multzumit norocit (pop.) euforic incintat; exultant. Exaltat; inflacarat insufletzit entuziasmat. Fericitor (rar) desfatator desfatat (inv.) incintator incintat (rar) fermecator vrajit imbucurator. Vb. A fi fericit a fi in culmea fericirii a fi in al shaptelea (noualea) cer a fi bucuros a fi multzumit a exulta. A se bucura a se multzumi a se veseli a se delecta a se desfata. A se inflacara a se exalta a se entuziasma. A satisface a multzumi ai face (cuiva) placere a face cuiva o bucurie a ferici a noroci (fam. shi pop.) a aduce (cuiva) noroc. A deveni fericit a se ferici a se noroci (fam. shi pop.). V. amuzament bucurie entuziasm placere succes.