fericire sf [At: (a. 1702) LITURGHIE ap. GCR I 334/ Pl: ~ri / E: ferici] 1 Stare de multzumire sufleteasca intensa shi deplina Si: (inv) ferice (4) (inv) fericie (inv) fericintza. 2 (Ilav) Din ~ Printrun concurs de imprejurari favorabile. 3 (Fig) Persoana sau obiectul care procura fericirea (1).