ENUMERÁTZIE enumeratzii s. f. 1. Enumerare. 2. Figura de stil care consta in inshiruirea unor argumente fapte etc. privitoare la aceeashi imprejurare sau tema. ♦ (Inv.) Parte a unui discurs care preceda peroratzia shi in care se recapituleaza argumentele expuse anterior. Din fr. énumération lat. enumeratio.

enumeratzie sf [At: CR (1830) 373 / V: (rar) ~iune (inv) ~raciune ~mar~ numeratzie / Pl: ~i (inv) ~ratzii ~iuni / E: fr énumération lat enumeratio ionis] 12 Enumerare (12). 3 Figura de stil care consta in inshirarea unor argumente fapte amanunte privitoare la aceeashi imprejurare sau tema. 4 (Inv) Parte a unui discurs care preceda tema shi in care autorul recapituleaza argumentele expuse anterior.

ENUMERÁTZIE enumeratzii s. f. 1. Enumerare. 2. Figura de stil care consta in inshirarea unor argumente fapte etc. privitoare la aceeashi imprejurare sau tema. ♦ (Inv.) Parte a unui discurs care preceda peroratzia shi in care autorul recapituleaza argumentele expuse anterior. Din fr. énumération lat. enumeratio.

ENUMERÁTZIE enumeratzii s. f. (Rar) 1. Enumerare. 2. Figura de stil constind in inshirarea unor argumente fapte amanunte referitoare la aceeashi imprejurare sau tema. ♦ (Invechit) Parte a unui discurs care preceda peroratzia shi in care autorul recapituleaza argumentele expuse anterior.

ENUMERÁTZIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numaratoare numarare. 2. Figura de stil care cuprinde inshiruirea tuturor argumentelor faptelor etc. privitoare la aceeashi imprejurare sau tema. 3. Parte a unui discurs care preceda peroratzia shi in care autorul recapituleaza toate dovezile cuprinse in argumentatzie. [Gen. iei. / cf. fr. énumération lat. enumeratio].

ENUMERÁTZIE s. f. 1. enumerare. 2. figura de stil constand in inshiruirea tuturor argumentelor faptelor etc. privitoare la aceeashi imprejurare sau tema. 3. parte a unui discurs care preceda peroratzia shi in care autorul recapituleaza toate dovezile cuprinse in argumentatzie. (< fr. énumération lat. enumeratio)

ENUMERÁTZIE ~i f. 1) v. A ENUMERA. 2) Figura de stil constand in numirea consecutiva a unor argumente shi fapte referitoare la aceeashi imprejurare sau la aceeashi tema pentru a reda ceva cu mai multa fortza de convingere. /<fr. énumération lat. enumeratio ~onis

enumaratzie sf vz enumeratzie

enumeratziune sf vz enumeratzie

enumeraciune sf vz enumeratzie

*enumeratziúne f. (lat. enumerátio ónis). Actziunea de a enumera. Ret. O figura pin care inshirĭ faptele. SHi átzie shi áre. V. retorica.

enumerátzie (tzie) s. f. art. enumerátzia (tzia) g.d. art. enumerátziei; pl. enumerátzii art. enumerátziile (tzii)

enumerátzie s. f. → numeratzie

enumeratzie

ENUMERÁTZIE s. v. enumerare.

ENUMERATZIE s. enumerare inshirare inshiruire. (O ~ completa.)

enumeratzie (fr.) figura de stil care consta in expunerea rapida „a tuturor partzilor unui intreg (a) sau a tuturor circumstantzelor unei actziuni” (b); k figura a insistentzei mai poate fi definita shi astfel: „... care consta in a descompune un tot in diversele sale partzi care le enuntzam succesiv” definitzie care justifica shi de ce o socotim intre figurile belshugului de expresie (I). a) „Nul speria capitane... Boierii sunt slabi la fire: Bratzul haina mintea fatza inima totui subtzire”. (B. P. Hasdeu); b) „Sunt batran. Vazui cam multe... Strigau altzii shi mai tare Sa traiasca Lapushneanul shil viclenira urat; DespotVoda sa traiasca shiapoi mi lau omorat; Sa traiasca SHtefan Tomsha shil gonira k peun cane; Ioan Voda sa traiasca shil deten ghiare pagane... Intro clipa Lapushneanul Tomsha Despot shi Ion Fura sus shi jos deodata... Vai shi de Voda Aron” (B. P. Hasdeu)

ENUMERATZIE (< fr. énumération < lat. enumeratio de la enumerare a numara) Prezentare detaliata a faptelor sau aspectelor. Ex. „Galbeni stupi oi cai boi shi alte bagateluri de alde astea prefacute in parale trebuiau sa duca dascalii poclon catihetului...” (I. CREANGA Amintiri din copilarie) Enumeratzia duce la amplificatzie (procedeu folosit shi in oratorie repetare a principalelor argumente folosite de orator) prin ea atraginduse atentzia asupra faptului sau aspectului infatzishat. Ex. Ia spunemi cetzi pasa SHi ce mi teapasa? Ori shaua Ori zaua Ori dalbe plocate Ori scumpele arme Ori trupshorul meu TZi se pare greu... (Mihu copilul balada) In urmatoarea enumeratzie se infatzisheaza diversitatea darurilor aduse la nunta: Unii boi Altzii oi Unii bani Altzii juncani. Unii vii Altzii moshii... (Moshneagul poezie populara) Este tipica enumerarea cu sens hiperbolic. Ex. Taie un cap taie doua Taie nouazeci shi noua... (Poezie populara)

ENUMERATZIE (< lat. enumeratio actziunea de a enumera) Parte a discursului in care oratorul recapituleaza dovezile din argumentatzie shi trece in revista diferitele aspecte sub care poate fi considerat un lucru. Enumeratzia precede peroratzia cea dea treia shi ultima parte a unui discurs ea intarind puterea de convingere shi pregatindui desfashurarea. De exemplu in discursul lui M. Kogalniceanu „In chestiunea legii rarale” enumeratzia consta in rezumarea motivelor care il determina sa voteze contra acelui proiect de lege prezentat de guvern dupa care urmeaza stralucitul patetic din peroratzia acestui discurs. Ex. „Asemenea proiecte sint in contra dreptatzii in contra legii in contra natzionalitatzii shi in contra a chiar intereselor proprietarilor de moshii...”