numarare¹ sf [At: AMFILOHIE E. 5 / Pl: ~rari / E: numara] 1 Determinare a numarului de unitatzi dintrun shir dintro serie etc. Si: numarat¹ (1) numaratoare (1) (ivp) numaratura (1) numeratzie (1). 2 Determinare a numarului de elemente dintro multzime Si: numarat¹ (2) numaratoare (2) (ivp) numaratura (2). 3 Verificare a numarului unui shir de obiecte Si: numarat¹ (3). 4 (Inv; pex) Calcul. 5 Punere a unor numere in ordine crescatoare sau descrescatoare Si: numarat¹ (5). 6 (Inv) Enumerare. 7 Inglobare intrun numar de... Si: numarat¹ (7). 8 (Reg; ie) Nui vreme de ~ Nu este vreme de pierdut. 9 (Ivp) Oferire cuiva a ceva numarand Si: numarat¹ (9). 1011 (Rar) Plata (in bani) Si: numarat¹ (1011). 12 Aplicare a unei serii de lovituri Si: numarat¹ (12). 13 Inglobare a unui numar de... Si: numarat¹(13). 14 Dispunere de un numar de... Si: numarat¹ (14). 15 Considerare in aceeashi categorie cu... Si: numarat¹ (15).

NUMARÁRE numarari s. f. Actziunea de a numara. Numararea banilor.

anumarare^[1] sf vz numarare

numaráre s. f. g.d. art. numarắrii; pl. numarắri

numaráre s. f. g.d. art. numararii; pl. numarari

NUMARÁRE s. v. numarat.

NUMARARE s. numarat numaratoare (pop.) numaratura (inv.) socoteala socotintza. (~ banilor.)