NUMERÁTZIE numeratzii s. f. Numarare. ◊ Sistem de numeratzie = ansamblu de reguli folosite pentru exprimarea verbala shi in scris a numerelor. Din fr. numeration lat. numeratio.

numeratzie sf [At: ANON. CAR. / V: (inv) ~mar~ ~maratziune ~iune / Pl: ~i / E: lat numeratio fr numération] 1 (Inv) Numarare (1). 2 Sistem de simboluri grafice shi de reguli cu ajutorul carora se pot reprezenta numerele intregi. 3 (Inv) Parte a aritmeticii care se ocupa cu studiul denumirii shi scrierii numerelor¹ intregi. 4 (Ivr) Numerotare.

NUMERÁTZIE numeratzii s. f. Numarare; spec. sistem de simboluri grafice shi de reguli cu ajutorul carora se pot reprezenta numerele intregi. Din fr. numeration lat. numeratio.

NUMERÁTZIE numeratzii s. f. Constituirea numerelor cu ajutorul unor numere considerate simple sau date imediat.

NUMERÁTZIE s.f. (Mat.) Sistem de simboluri cu care se pot reprezenta grafic numerele. [Gen. iei var. numeratziune s.f. / cf. fr. numération lat. numeratio].

NUMERÁTZIE s. f. sistem de cifre shi de reguli folosit pentru reprezentarea numerelor. (< fr. numération lat. numeratio)

NUMERÁTZIE ~i f. 1) Mod de a numara (oral sau scris). 2) Ansamblu de reguli folosite in acest scop. ◊ Sistem de ~ zecimala sistem de numeratzie cu baza 10. Sistem de ~ binara sistem de numeratzie cu baza 2. 3) Sistem de simboluri care serveshte la reprezentarea grafica a numerelor. /<fr. numération lat. numeratio ~onis

numaratzie sf vz numeratzie

numaratziune sf vz numeratzie

numeratziune sf vz numeratzie

NUMERATZIÚNE s.f. v. numeratzie.

numeratzi(un)e f. 1. arta de a numara; 2. partea aritmeticei ce invatza a numi shi scrie numerele.

* numeratziúne f. (lat. numerátio ónis). Arata de a numara vorbind orĭ scriind. Acea parte a aritmeticiĭ care te invatza sa numeshtĭ shi sa scrii numerele. SHi átzie.

numerátzie (tzie) s. f. art. numerátzia (tzia) g.d. art. numerátziei; pl. numerátzii art. numerátziile (tzii)

numerátzie s. f. (sil. tzie) art. numerátzia (sil. tzia) g.d. art. numerátziei; pl. numerátzii art. numerátziile (sil. tzii)