elibera [At: CODRESCU C. I IV/19 / Pzi: ~rez / E: lat eliberare] 16 vtrp (C.i. persoane colectivitatzi umane) A inlatura oprimarea natzionala politica sociala Si: a descatusha a dezrobi a emancipa. 710 vtrp (C. indica tzari teritorii orashe etc.) A scapa de ocupatzie militara sau de sub dominatzie straina. 1112 vtrp (D. militari) A se lasa la vatra. 1314 vtrp (C.i. acte documente justificative etc.) A da cuiva (la cerere). 1516 vtrp (C.i. marfuri) A preda contra unui bon (de plata). 1718 vtr A (se) degaja dintro stransoare. 1920 vtr A (se) debarasa de un obiect care jeneaza. 21 vr (Fig) A se destinde. 2223 vtrp (Rar) A da la iveala. 2425 vtrp (C.i. terenuri incaperi etc.) A (se) evacua. 2627 vtr (C.i. substantze) A elimina a degaja. 28 vr (Chm; d. atomi) A se desprinde dintro molecula ramanand in stare libera. 29 vt (C.i. persoane urmat de determinari k „din post” „din functzie”) A scoate.

ELIBERÁ eliberez vb. I. Tranz. 1. A da libertate (cuiva) a pune in stare de libertate a inlatura oprimarea subjugarea suferita de cineva; a dezrobi a descatusha. Eliberind Rominia Armata Sovietica a darimat zidurile inchisorii in care regimul burghezomoshieresc shi imperialismul strain tzineau inlantzuit poporul romin. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 517. Opera de industrializare socialista shi de transformare socialista a agriculturii elibereaza pe omul muncitor de nesigurantza in fatza zilei de miine de shomaj mizerie foamete. SCINTEIA 1952 nr. 2382. ♦ Refl. (Despre militari ieshit din uz) A fi lasat la vatra. Sfirshise cei shapte ani de armata shi se eliberase. CAMIL PETRESCU O. II 99. ♦ Refl. (Chim.; despre atomi) A se desprinde dintro molecula raminind in stare libera. 2. A desarcina dintro functzie. A fost eliberat din postul de director. 3. (Despre institutzii autoritatzi) A da cuiva la cerere un act o hirtie oficiala. Sfaturile populare elibereaza cetatzenilor diferite acte de stare civila. ♦ (In magazine) A preda marfa contra bonului care atesta plata. 4. (Cu privire la o incapere un teren etc.) A face liber a goli a evacua. Localul a fost eliberat la timp. ▭ Recoltarea grabnica a culturilor de toamna este ceruta shi de nevoia de a elibera ogoarele pentru efectuarea insamintzarilor de toamna. SCINTEIA 1953 nr. 2776. Miine va eliberam biroul... Vil amenajatzi cum credetzi. V. ROM. martie 1954 43.

ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune in libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lasa la vatra un contingent un ostash. 2. A preda a emite (un act un document o marfa etc.). II. refl. A se libera din armata a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].

ELIBERÁ vb. I. tr. 1. a pune in libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lasa la vatra un contingent un ostash. ◊ a scoate din functzie; a desarcina. 2. a emite (un act o marfa etc.). 3. a evacua a degaja (o camera un teren). II. refl. 1. a se libera din armata. 2. (despre atomi) a se desprinde dintro molecula ramanand in stare libera. (< lat. eliberare)

A ELIBERÁ ~éz tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintro functzie sau dintrun post) k fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverintze acte oficiale) A pune la dispozitzie k urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detzinutzi) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintro stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

A SE ELIBERÁ ma ~éz intranz. 1) (despre popoare state regiuni etc.) A deveni liber; a dobandi libertate. 2) A capata timp liber; a avea ragaz. 3) A reushi sa se izbaveasca de ceva jenant. ~ de tutela. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armata. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o molecula ramanand in stare libera. /<lat. eliberare

eliberà v. a remite a preda: a elibera un certificat.

*eliberéz v. tr. (lat. elíbero áre). Liberez daŭ drumu: a elibera un soldat din serviciŭ. Emit: a elibera un certificat.

eliberá (a ~) vb. ind. prez. 3 elibereáza

eliberá vb. ind. prez. 1 sg. eliberéz 3 sg. shi pl. elibereáza

eliberez (un certificat dar liberez un prizonier).

ELIBERÁ vb. 1. a libera a salva a scapa a scoate (inv. shi pop.) a slobozi (pop.) a mantui (inv.) a apuca a ierta a volnici. (Ia ~ din robie.) 2. v. dezrobi. 3. v. ieshi. 4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desarcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua.

ELIBERA vb. 1. a libera a salva a scapa a scoate (inv. shi pop.) a slobozi (pop.) a mintui (inv.) a apuca a ierta a volnici. (Ia ~ din robie.) 2. a (se) dezrobi a (se) emancipa a (se) libera (inv. shi pop.) a (se) mintui (pop.) a (se) slobozi (inv.) a (se) volnici (fig.) a (se) descatusha. (Ia ~ pe tzaranii dependentzi.) 3. a ieshi a se libera a scapa. (Sa ~ din inchisoare.) 4. a (se) libera a scapa (inv. shi pop.) a (se) slobozi. (Teai ~ din armata?) 5. a se desprinde a se libera a scapa. (Sa ~ din strinsoare.) 6. a degaja a desface a libera a scoate (inv. shi pop.) a slobozi. (La ~ din funii) 7. a desarcina a descauna a scoate. (A ~ pe cineva dintro functzie.) 8. a debloca a degaja. (A ~ un drum inzapezit.) 9. a evacua a goli a libera. (A ~ o locuintza.)

A elibera ≠ a angaja a aresta a aservi a cotropi a cuceri a inrobi a robi a subjuga a supune

eliberá (eliberéz eliberát) vb. A elibera a pune in libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). Der. eliberator adj.