DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Pref. de- + [în]sărcina (după fr. déchanger).

desărcina [At: (a. 1849) URICARIUL XIII, 378 / S și: (înv) dessă~ / Pzi: ~nez / E: des- + (în)sărcina cf fr decharger] (Rar) 1 vt A lua cuiva (o parte din) sarcina (din spinare). 2-3 vtr (Fig) A (se) elibera de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție.

DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva de o îndatorire, de o misiune, dintr-o funcție. – Des¹- + [în]sărcina (după fr. décharger).

DESĂRCINÁ, desărcinez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) de o sarcină, de o îndatorire, de o obligație, de o funcție. X a fost desărcinat din funcția de director.

DESĂRCINÁ vb. I. tr. A lua cuiva o sarcină, o funcție, a elibera (pe cineva) de o însărcinare etc. [< însărcina, după fr. décharger].

DESĂRCINÁ vb. tr. a elibera (pe cineva) de o însărcinare, de o funcție etc. (după fr. décharger)

A DESĂRCINÁ ~éz tranz. (persoane) A elibera de o sarcină sau dintr-o funcție. /des- + [în]sărcina

desărcinéz V. dessărcinez.

*dessărcinéz orĭ desărcinéz v. tr. (după a însărcina). Iaŭ cuĭva o însărcinare, dată, descarc de o funcțiune, exonerez.

desărciná (a ~) vb., ind. prez. 3 desărcineáză

desărciná vb., ind. prez. 1 sg. desărcinéz, 3 sg. și pl. desărcineáză; conj. prez. 3 sg. și pl. desărcinéze

desărcina

DESĂRCINÁ vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)

DESĂRCINA vb. a descăuna, a elibera, a scoate. (L-a ~ din funcție.)