DRAG A dragi e adj. s. m. shi f. s. n. I. Adj. 1. Care este iubit scump nepretzuit pentru cineva care cineva il iubeshte il pretzuieshte. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se indragosti (de cineva). ◊ Expr. Ai fi cuiva drag sa... = ai placea cuiva mult sa faca ceva a se simtzi atras spre ceva. Cand tzie lumea (sau viatza) mai draga se spune cand se iveshte o intamplare neprevazuta shi neplacuta intrun moment cand erai linishtit fericit. Draga doamne = vorba vine k sa zic asha; chipurile. ♦ (Substantivat fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbeshti despre o asemenea persoana. 2. Care exprima iubirea pretzuirea; care este plin de afectziune; placut (ochiului). Cuvinte dragi. ◊ Expr. Cu draga inima = cu multa placere foarte bucuros. II. S. m. shi f. Persoana care iubeshte pe alta de sex opus care se afla in relatzii de dragoste cu aceasta; iubit(a). III. S. n. (Pop.) Iubire dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = placut frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare mult atata etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros fericit. De drag = din (sau cu) placere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru... din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (TZie) mai mare dragul = e o mare placere desfatare (sa...). Din sl. dragŭ.

drag ~a [At: COD. VOR. 190 / Pl: ~agi ~age / E: vsl драгу] 1 a (Inv) Scump. 2 a Nepretzuit pentru cineva care il iubeshte. 3 a (Inv; ie) Ai fi cuiva ~ a... sau sa... Ai placea cuiva mult sa faca ceva. 4 a (Inv; iae) A se simtzi atras spre ceva. 5 a (Pop; ie) Ai cadea ~ (cuiva) A trezi dragostea cuiva. 6 a (Pop; ie) A prinde ~ de (sau pe) cineva A se indragosti (de cineva). 7 a (Pop; ie) A avea (pe cineva) ~ A iubi (pe cineva). 8 a (Reg; ie) A se avea ~agi A se iubi unul pe altul. 9 a (Ie) Cand tzie lumea (sau viatza) mai ~a Se spune cand se iveshte o intamplare neprevazuta shi neplacuta atunci cand totul mergea bine. 10 a (Pop; ie) ~a Doamne Vorba vine. 11 sf (Fam) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite. 12 smf (Fam) Termen folosit cand se vorbeshte despre o persoana iubita. 13 smf (Fam; adesea irn) Termen generic de adresare. 14 a Care exprima iubire pretzuire. 15 a Care este plin de afectziune. 16 a Placut ochiului. 17 a (Ie) Cu ~a inima Din toata inima. 18 a (Iae) Cu multa placere. 19 a (Inv; ie) Cu ~a voie De buna voie. 20 a (Inv; iae) Cu placere. 21 smf Persoana care iubeshte pe cineva Si: iubit (pop) mandru. 22 sn (Pop) Dragoste (1). 23 sn (Ilav) Cu (mare mult atat etc.) ~ Cu iubire. 24 sn (Ial) Cu (multa) placere. 25 sn (Irg; ial) Cu blandetze. 26 sn (Pop; ilav) Cu tot ~ul Cu toata placerea. 27 sn (Irg; ial) Cu tot dinadinsul. 28 sn (Irg; ilav) In ~ul lelii Fara rost. 29 sn (Pfm; ilpp) De ~ul... Pentru. 3031 sn (Ial) Din dragoste sau din prietenie pentru cineva. 32 sn (Pop; ie) (A fi sau ai fi) mai mare ~ul (sa...) (A fi sau a resimtzi) mare placere (sa...). 33 sf (Pop; ics) ~a shi iar ~a Dans popular nedefinit mai de aproape. 34 sf (Pop; iacs) Melodie dupa care se executa dansul „draga shi iar draga” (33). 35 sf (Bot; reg; ic) ~aMarioara Papuculdomnishoarei (Impatiens sultani).

DRAG A dragi e adj. subst. I. Adj. 1. Care este iubit scump nepretzuit pentru cineva care cineva il iubeshte il pretzuieshte. ◊ Loc. vb. A prinde drag (de cineva) = a se indragosti (de cineva). ◊ Expr. Ai fi cuiva drag sa... = ai placea cuiva mult sa faca ceva a se simtzi atras spre ceva. Cand tzie lumea (sau viatza) mai draga se spune cand se iveshte o intamplare neprevazuta shi neplacuta intrun moment cand erai linishtit fericit. Draga doamne = vorba vine k sa zic asha; chipurile. ♦ (Substantivat fam.) Termen cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit cand vorbeshti despre o asemenea persoana. 2. Care exprima iubirea pretzuirea; care este plin de afectziune; placut (ochiului). Cuvinte dragi. ◊ Expr. Cu draga inima = cu multa placere foarte bucuros. II. S. m. shi f. Persoana care iubeshte pe alta de sex opus care se afla in relatzii de dragoste cu aceasta; iubit(a). III. S. n. (Pop.) Iubire dragoste. ◊ Loc. adj. Mai mare dragul = placut frumos. ◊ Loc. adv. Cu (mare mult atata etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros fericit. De drag = din (sau cu) placere. ◊ Loc. prep. De dragul... = pentru... din dragoste sau din prietenie pentru... ◊ Expr. (TZie) mai mare dragul = e o mare placere desfatare (sa...). Din sl. dragŭ.

DRAG² A dragi adj. 1. (Despre persoane sau lucruri) Iubit scump nepretzuit. Dar dintral printzilor shirag Citzi au trecut al casei prag De buna seama cel mai drag A fost ales. COSHBUC P. I 54. ◊ (Mai ales construit cu verbul «a fi» shi cu dativul pronumelui personal conjunct) Mia fost viatza draga. CAMILAR N. I 141. Ea riden plinsul meu! Dar ea atita shtie! Eu shtiu: Mie draga shi nash vrea sami fie draga Dar draga daca nu miar fi ash vrea sami fie! COSHBUC P. I 174. [Ii] erau dragi cartzile. NEGRUZZI S. I 81. ◊ (Cu alta constructzie) Eram draga la oricine Iar acum fug totzi de mine. ALECSANDRI T. I 339. ◊ Expr. Ai fi (cuiva) drag sa... = ai placea mult sa faca ceva a se simtzi atras spre ceva. Ii era drag sa invetze shi el meshteshugul albinaritului. SADOVEANU P. M. 50. Cit mia fost mie de drag Sa min oile sa pasca Caprele sa rataceasca Prin padurile de fag! COSHBUC P. II 167. Niciodata nu gasise o camera sai placa sai fie drag sa stea acasa. VLAHUTZA O. A. III 18. A cadea drag (cuiva) v. cadea. A avea (pe cineva) drag = a iubi (pe cineva). Vai de mine ce sa fac... K nam pe nimenea drag. JARNÍKBIRSEANU D. 208. Spunemi bade din inima Bagami maicata vreo vina? Eu itzi spui de la inima K nutzi baga nici o vina... Ci te are Draga tare! id. ib. 271. A se avea dragi = a se iubi unul pe altul. Se aveau dragi de multa vreme. A prinde (pe cineva) drag = a se indragosti (de cineva). Las’sa vad shi cum se leaga Dragostea dar shtiu eu bine!... Hai ma prind feciorii draga SHi pe mine! COSHBUC P. I 104. Ai fi drag (cuiva) k ochii din cap v. ochi. Ai fi drag (cuiva) k sarea in ochi v. sare. Cind tzie lumea mai draga (atunci se intimpla ceva neplacut) = cind eshti mai fericit cind te simtzi mai bine (atunci eshti contrariat de ceva). ◊ (Adverbial) Priveam in jurumi noroadele albastre albe shi galbioare roshii shi cafenii careshi traiau atit de drag ziua lor. GALACTION O. I 39. ◊ (Substantivat) Stai linishtita draga mamei. BUJOR S. 49. Dobindi un drag de copilash. ISPIRESCU L. 41. Salergeacum aice Dragul mindrei FatFrumos. ALECSANDRI P. A. 37. (Ironic) Mai minca... o draga de bataie. RETEGANUL P. III 29. ◊ (Cu un vocativ sg. in forma feminina pentru amindoua genurile; adesea cu sens atenuat) Draga codrule te las... Plec pe cai straine. IOSIF P. 54. Ei jupineshica draga asta nu se poate spune. CREANGA P. 122. Traiul lumii draga tata Cine vor aceia lesel. EMINESCU O. I 102. (In expr.) Draga doamne = vorba vine k sa zic asha chipurile. SHi ne punem draga doamne la invatzat. CREANGA A. 110. Pune mina pe capu ei k shi cum draga doamne o ar descinta. EMINESCU L. P. 201. ♦ (Substantivat familiar la vocativ in forma feminina pentru amindoua genurile) Termen de afectziune cu care te adresezi cuiva. Eun miros de brad ma draga de te ametzeshte. CAMIL PETRESCU T. I 41. Hai shi noi la craiul draga SHi sa fim din nou copii. EMINESCU O. I 100. ◊ (Rar la masculin) Apoi uite dragule k ai scos productzie frumoasa. DAVIDOGLU M. 42. 2. Plin de afectziune; placut (ochiului). SHi TZintesh cel cu trainic rost Cu Lia lui sosit a fost... SHi altzii doamne! Drag alint De trupuri prinsen margarint! COSHBUC P. I 55. Aminte satzi aduci Deale noastre vorbe dulci Deale noastre dragi cuvinte. JARNÍKBIRSEANU D. 267. ◊ Expr. Cu draga inima = cu multa placere din toata inima foarte bucuros. Va poftim cu draga inima la saracia noastra. SADOVEANU Z. C. 34.

DRAG² ~ga (~gi) 1) shi substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva tzine (foarte) mult; iubit. ◊ Ai fi cuiva ~ k ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. Ai fi ~ k sarean ochi a nu putea suferi pe cineva. Cand tzie lumea mai ~ga cand tzie mai bine; cand eshti mai fericit. 2) Care produce placere; placut. /<sl. dragu

drag a. prea iubit scump: dragii mei copii; ai fi drag a iubi mult pe cineva a avea mare placere pentru ceva: tziera drag sa te uitzi la el. [Slav. DRAGŬ scump pretzios]. ║ n. iubire mare: mor de dragul tau.

drag a adj. f. pl. ĭ (vsl. dragŭ bg. sirg. drag de unde shi ung. drága scump). Iubit simpatic: dragiĭ meĭ copiĭ. Mĭe drag il o iubesc. Mĭe drag sa ma uĭt la el ĭmi place. Drag k ochiĭ din cap foarte drag. A face cu draga inima cu toata dispozitziunea. Cind tzĭe lumea maĭ draga cind eshtĭ maĭ fericit; cind aĭ maĭ mare nevoĭe. Draga! termin de gingashie invariabil uzitat numaĭ la voc. singular adresat indiferent barbatzilor saŭ femeilor: Draga Ioane Marie; draga tata mama. Draga Doamne (scumpe Dumnezeule) expresiune ironica ild. „k sa zicem asha asha zicind”?: avem un prefect draga Doamne! Cu drag cu placere cu bucurie: a munci cu drag. De dragu cuĭva unuĭ lucru p. placerea luĭ din dragoste p. el.

adrág av vz drag

drag¹ adj. m. voc. neart. drag drága (prieten drag draga prietene frate draga) pl. dragi art. drágii; f. drága g.d. art. drágii (~ mele fiice) pl. dragi art. drágile (~ mele fiice)

drag adj. m. pl. dragi art. drágii; f. drága g.d. art. drágii pl. dragi art. drágile

drag f. draga pl. dragi

DRAG adj. s. 1. adj. iubit indragit scump (fig.) dulce. (Fiintza ~.) 2. s. iubit scump. (~ul meu!) 3. adj. iubit indragit scump. (Lucruri ~.) 4. adj. v. afectuos.

DRAG adj. s. 1. adj. iubit scump (fig.) dulce. (Fiintza ~.) 2. s. iubit scump. (~ meu!) 3. adj. iubit indragit scump. (Lucruri ~.) 4. adj. afectuos dezmierdator dragastos duios iubitor mingiietor tandru (inv.) mingiios (fig.) cald. (Ii shoptea cuvinte ~.)

Drag ≠ urat

drag (drága) adj. Iubit scump. Sl. dragŭ „pretzios” (Mikosich Slaw. Elem. 21; Miklosich Lexicon 175; Cihac II 100); cf. bg. sb. drag mag. drága. Vocativul m. suna draga k f.; dupa Tiktin aceasta anomalie se explica prin provenientza din n. sl. drago. Der. drag s. n. (amor); drag s. m. (iubit indragostit); dragalash adj. (frumos fermecator incintator); dragalashenie (var. dragalashie) s. f. (farmec atractzie gratzie); dragutz adj. (amabil; dragalash; s. m. indragostit); dragalau (var. sdrangalau) s. m. (crai curtezan) termen depreciativ der cu un suf. expresiv (Iordan BF VII 244); indragi vb. (a iubi); indragosti vb. refl. (a prinde drag de cineva). Aceleiashi radacini pare ai apartzine Dragaica s. f. (larve; iele; sinziana Galium Verum planta care protejeaza impotriva larvelor; sarbatoare de 24 iunie; dans tipic) care ar putea fi un eufemism bazat pe drag cu suf. oaica k strigoaica (etimon necunoscut dupa Tiktin shi Candrea; din bg. dragaika dupa Conev 58 shi 104 shi Scriban; dar cuvintul bg. poate proveni din rom.). Draganele s. f. pl. (farmece atractzie; varietate de struguri) provine din sb. draganela dragunela in privintza celui deal doilea sens pare der. interna de la drag cu primul. Nu este clara der. de la dragavei s. m. (macrish Rumex crispus); dupa Tiktin ar fi in legatura cu sb. draga „vale”. Cf. dragoste.

DRAG (sec. 14) voievod din Maramuresh asociat fratelui sau Balc. Fiul lui Sas. Ctitor al manastirii din Peri.

PATRIAE SOLUM OMNIBUS CARUM EST (lat.) pamantul patriei este drag tuturora Cicero „In Catilinam” IV 7 16.

drag k sarean ochi expr. nesuferit.