drag a adj. f. pl. ĭ (vsl. dragŭ bg. sirg. drag de unde shi ung. drága scump). Iubit simpatic: dragiĭ meĭ copiĭ. Mĭe drag il o iubesc. Mĭe drag sa ma uĭt la el ĭmi place. Drag k ochiĭ din cap foarte drag. A face cu draga inima cu toata dispozitziunea. Cind tzĭe lumea maĭ draga cind eshtĭ maĭ fericit; cind aĭ maĭ mare nevoĭe. Draga! termin de gingashie invariabil uzitat numaĭ la voc. singular adresat indiferent barbatzilor saŭ femeilor: Draga Ioane Marie; draga tata mama. Draga Doamne (scumpe Dumnezeule) expresiune ironica ild. „k sa zicem asha asha zicind”?: avem un prefect draga Doamne! Cu drag cu placere cu bucurie: a munci cu drag. De dragu cuĭva unuĭ lucru p. placerea luĭ din dragoste p. el.