dorobantz [At: CORESI EV. 106/2 / V: (pop) ~ova~ sm (inv) dar~ darab~ ~an daraban smn / Pl: ~i sm ~uri sn / E: mg darabant tc derban „portar”] 1 sm Soldat infanterist. 2 sm (Iuz) Aprod. 3 sm Jandarm (cu atributzii speciale). 4 sn (Iuz) Pachet cu foitze de tzigara cu chipul unui dorobantz pe invelish. 5 sn (Irg) Numele unui dans tzaranesc.

DOROBÁNTZ dorobantzi s. m. (Invechit) 1. Soldat din infanterie. V. curcan caciular. Constantin trasese sortz de cu primavara shil luase dorobantz. GALACTION O. I 126. Strecuratzi prin plumb shi sabii dorobantzii drum deschid. COSHBUC P. II 44. Totzi dorobantzi totzi caciulari... Purtind opinci suman itzari SHi cushma peo ureche. ALECSANDRI P. A. 204. 2. Jandarm. Lau dibuit oamenii boierului shi lau adus cu dorobantzii inapoi legat pe jos prin zapada. CAMIL PETRESCU B. 14. Trupul calaretz de jandarmi carora sa dat vechea numire de dorobantzi sa intocmit la 1832. BALCESCU O. I 37. 3. Aprod portar ushier (la autoritatzi). Un dorobantz i aduse un plic in care gasi permutarea lui. NEGRUZZI S. I 111. Varianta: darabán (BALCESCU O. I 118) s. m.

DOROBÁNTZ ~i m. mil. inv. (in Moldova shi in Muntenia) 1) la pl. Corp de ostashi pedeshtri care primeau leafa. 2) Ostash care facea parte dintrun astfel de corp. /<ung. darabant

dorobantz m. 1. soldat de infanterie din armata teritoriala: au fost 34 regimente de dorobantzi; 2. soldat de politzie jandarm; 3. pl. od. pedestrime grea a Munteniei. [Ung. DARABANT (din nemtz. Trabant)]. V. darabani.

dorobántz m. (din pl. dorobantzĭ care vine din *dorobant ĭar acesta din ung. darabant de unde mold. daraban d. turc. pers. derban portar aprod; pol. germ. drabant trabant it. trabante fr. traban draban). Munt. Vechĭ. Infanterist (La 1872 graniceriĭ aŭ primit numele de dorobantzĭ ĭar familiar li s’a zis shi caciularĭ shi curcanĭ shi se deosebeaŭ pin coloarea albastra pina pe la 1891 cind generalu Iacob Lahovari ministru de razboĭ ĭa unificat cu infanteria de linie deosebita pin coloarea roshie care o are shi azĭ). Azĭ. Munt. Aprod portar ushier (pe la autoritatzĭ). Dorobantzĭ calarĭ calarashĭ care (infiintzatzĭ intre 182934 in TZara Romaneasca) indeplineaŭ rolu de jandarmĭ (Eraŭ 18 cete cite una de fiecare judetz comandata de cite un tist). Numele de dorobantz shi coloarea albastra s’a reintrodus supt Carol II.

darabán sm vz dorobantz

dorobántz s. m. pl. dorobántzi

dorobántz s. m. pl. dorobántzi

DOROBÁNTZ s. (MIL. IST.) caciular curcan daraban. (~ in vechea armata romana.)

DOROBANTZ s. (MIL.) caciular curcan. (~ in vechea armata romana.)

dorobántz (dorobántzi) s. m. Soldat de infanterie din armata natzionala apartzinind unui corp a carui existentza este atestata incepind din sec. XVII sub conducerea marelui aga din 1657. Desfiintzat in 1688 reinfiintzat la jumatatea sec. XIX. Var. inv. daraban(tz). Germ. Trabant prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finala a rezultatului normal *dorobant a fost alterata prin analogie cu pl. (ByckGraur 259). Der. dorobantzesc adj. (al infanteriei natzionale); dorobantzime s. f. (trupe de infanterie).

DOROBÁNTZ (< germ. Drabant prin magh.) s. m. 1. (In Transilvania in sec. 15) Pedestrash mercenar cunoscut sub numele de trabant. 2. (In a doua jumatate a sec. 16 in TZara Romaneasca shi Moldova) Ostash pedestru din corpul de slujitori militari. 3. (La pl.) (Dupa 1832 in TZara Romaneasca) Formatziune militara teritoriala de factura populara (2/3 calari 1/3 pedeshtri); dupa anul 1859 a fost extinsa shi la Moldova unde se numeau darabani. 4. (La pl.) (Intre 1872 shi 1891) Trupe de infanterie teritoriala care au avut un rol insemnat in Razboiul de Independentza. Dupa 1891 au fuzionat cu infanteria permanenta.

dorobantz dorobantzi s. m. (pop.) unitate de masura a bauturilor spirtoase egala cu 50 de ml