12 definitzii pentru caciular

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CACIULÁR caciulari s. m. 1. Meseriash care lucreaza caciuli. 2. Infanterist in vechea armata romana care purta o caciula impodobita cu o pana de curcan; dorobantz. Caciula + suf. ar.

caciulár sm [At: ALECSANDRI P. III 437 / Pl: ~i / E: caciula + ar] 1 Persoana care face caciuli (1). 2 Infanterist din armata romana care purta la costumul de parada o caciula indoita la varf shi impodobita cu pana de curcan Si: dorobantz.

CACIULÁR caciulari s. m. 1. Meseriash care lucreaza caciuli. 2. Infanterist in vechea armata romana. Caciula + suf. ar.

CACIULÁR caciulari s. m. 1. Meseriash care lucreaza caciuli. 2. Om care poarta caciula. Rasari... unul cu caciula ponosita repezita pe ceafa... Unde te viri ma grozavule?... Caciularul se opri cu mirare. PAS L. I 256. 3. (Invechit) Infanterist in vechea armata romina. Era bun camarad Panciuc: cu el nu li se ura caciularilor niciodata. SADOVEANU O. VI 76. Totzi dorobantzi totzi caciulari Romini de vitza veche. ALECSANDRI P. A. 204.

CACIULÁR caciulari s. m. 1. Meseriash care lucreaza caciuli. 2. Infanterist in vechea armata romana. Din caciula + suf. ar.

CACIULÁR ~i m. Meshter care coase caciuli. [Sil. caciu] /caciula + suf. ~ar

caciular m. 1. care face sau vinde caciuli; 2. dorobantz cu caciula inalta: totzi dorobantzi totzi caciulari Romani de vitza veche AL.

cacĭulár m. (d. cacĭula). Acela care face saŭ vinde cacĭulĭ. Fam. Dorobantz (in a caruĭ uniforma e caracteristica cacĭula). Trans. June (arcash). V. cojocar opincar.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CACIULAR s. (MIL.) curcan dorobantz. (~ in vechea armata romana.)

Intrare: caciular
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caciular
  • caciularul
  • caciularu‑
plural
  • caciulari
  • caciularii
genitiv-dativ singular
  • caciular
  • caciularului
plural
  • caciulari
  • caciularilor
vocativ singular
  • caciularule
  • caciulare
plural
  • caciularilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

caciular, caciularisubstantiv masculin

  • 1. Meseriash care lucreaza caciuli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Om care poarta caciula. DLRLC
    • format_quote Rasari... unul cu caciula ponosita repezita pe ceafa... – Unde te viri ma grozavule?... Caciularul se opri cu mirare. PAS L. I 256. DLRLC
  • 3. Infanterist in vechea armata romana care purta o caciula impodobita cu o pana de curcan. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Era bun camarad Panciuc: cu el nu li se ura caciularilor niciodata. SADOVEANU O. VI 76. DLRLC
    • format_quote Totzi dorobantzi totzi caciulari Romini de vitza veche. ALECSANDRI P. A. 204. DLRLC
etimologie:
  • Caciula + sufix ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.