curcan sm [At: GHEORGACHI ap. LET. III 306/6 / V: cor~ / Pl: ~i / E: curca + an] 1 Pasare domestica mare originara din America cu coada lata care se desfashoara in forma de evantai (Meleagris gallopavo). 2 (Prc) Masculul curcii (1). 3 (Ie) A se umfla in pene k un ~ Ashi da aere Si: a se ingamfa. 4 (Dep) Politzist. 5 (Fig) Dorobantz. 6 (Fig) Om (foarte) batran. 7 (Irn) Om greu de cap.

CURCÁN curcani s. m. 1. Pasare domestica mare din familia galinaceelor cu coada lata care se desfashoara in forma de evantai; masculul curcii. Dupa dinsa alergau curcanii leorbaind din gusha cu margele roshii. C. PETRESCU R. DR. 242. Capitanul de haiduci puse de taie un curcan. ISPIRESCU L. 142. La curcani vinatai creasta SHi cu pasuri melancolici meditind umblan ograda. EMINESCU N. 42. [Vulpea] zisen data: Printzule in loc de plata Ash pofti citziva curcani. ALEXANDRESCU P. 33. ◊ Expr. A se umfla in pene (sau mai rar a se ingimfa) k un curcan = ashi da aere a face pe grozavul. [Fiul imparatului] se rotea pe linga dinsa shi se ingimfa k un curcan. ISPIRESCU L. 311. ♦ (Depreciativ) Sergent de strada vardist. Jucau barbut cu ochii in patru sa nui prinda curcanul. PAS Z. I 166. 2. Fig. Porecla data dorobantzilor romini in razboiul de la 18771878 (din cauza penei de curcan care o purtau la caciula). Penesh Curcanul [titlu]. ALECSANDRI. Ne dase nume de curcani Un hitru bun de glume. ALECSANDRI P. A. 204.

CURCÁN ~i m. Pasare domestica de talie mare cu coada lata care se desface in evantai crescuta pentru carnea ce poseda valoroase calitatzi dietetice. ◊ A se umfla in pene k un ~ ashi da aere. /curca + suf. ~an

curcan m. 1. pasare de curte din ordinul galinaceelor adusa din America in Europa la 1518 de Iezuitzi (Meleagris gallopavo): se umfla k un curcan; 2. nume dat (dupa rasboiul dela 1877) dorobantzilor noshtri cari purtau la caciula o pana de curcan: curcan cu trei cruci pe piept; 3. iarba de curca (Fumaria).

curcán m. (d. curca k giscan d. gisca. V. curca). Masculu curciĭ o pasare galinacee domestica adusa din America de ĭezuitzĭ la 1518 (meléagris gallopávo). Nume dat in gluma dorobantzilor dupa pana saŭ penele de curcan care le poarta la cacĭula (prefacut in renume dupa razboĭu de la 1877 dar oficial numitzĭ tot dorobantzĭ). A se unfla in pene k curcanu a fi grozav de mindru. In Trans. shi corcodan. V. cĭocoĭ.

curcán s. m. pl. curcáni

curcán s. m. pl. curcáni

CURCÁN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodan (prin Transilv.) puicoi (Ban.) tutcan. 2. (MIL. IST.) v. dorobantz.

CURCAN s. 1. (ORNIT.; Meleagris gallopavo) (Transilv.) corcodan (prin Transilv.) puicoi (Ban.) tutcan. 2. (MIL.) caciular dorobantz. (~ in vechea armata romana.)

CURCÁN (< curca) s. m. (ZOOT.) Pasare din ordinul galiformelor care traieshte in stare salbatica in S.U.A. shi Mexic de c. 4570 cm cu coada lata ce o desfashoara sub forma de evantai (Meleagris gallopavo); a fost singura pasare domesticita de azteci iar europenii lau adus la c. 1500 pe vechiul continent k pasare domestica; este crescut pentru productzia de carne; p. restr. masculul curcii.

CURCANI com. in jud. Calarashi pe Argesh; 5.563 loc. (1991). Statzie de c. f.

curcan curcani s. m. politzist.

a se umfla k un curcan / k un paun expr. ashi da importantza a se grozavi.