dexonline

info

12 definiții pentru îngâmfa

din care

explicative (7)
morfologice (3)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGÂMFÁ, îngâmfez, vb. I. Refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. [Prez. ind. și: (înv.) îngấmf] – În + gâmfa (înv. și reg. „a se umfla” < lat.).

îngâmfa [At: (a. 1594) MARDARIE, L. 1986 / V: (cscj) ~fi / S și: ~ânfa / Pzi: îngâmf, (înv) ~fez / E: în- + gâmfa] 1-2 vtr (Înv) A (se) umfla. 3 vr (D. păsări) A se umfla în pene. 4 vr A se fuduli. 5 vr A fî vanitos. 6 vr A se mândri. 7 (Rar) vr A avea pretenția să...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNGÂMFÁ, îngấmf, vb. I. Refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. [Prez. ind. și: (înv.) îngâmfez] – În + gâmfa (înv. și reg. „a se umfla” < lat.).

A SE ÎNGÂMFÁ mă îngâmf intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se împăuna; a se înfumura. 2) A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se semeți; a se împăuna; a se înfumura. /în + înv. gâmfă

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

ÎNGÎMFÁ, îngî́mf, vb. I. Refl. (Despre oameni) A fi încrezut, a avea o atitudine trufașă; a se fuduli, a se mîndri, a se crede, a se făli, a se umfla în pene. Fiul împăratului era mîndru nevoie mare, fiindcă zîna numai cu dînsul juca... Și unde se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. Murgul se scula, La stăpîn mergea Și-astfel îi grăia: Stăpîne, stăpîne... Șoimul s-a-ngîmfat Și s-a lăudat Că-n fugă m-o-ntrece. TEODORESCU, P. P. 63. – Prez. ind. și: (învechit) îngîmfez (ALEXANDRESCU, M. 63).

îngânfà v. a se umfla de mândrie, a se făli cu deșertăciuni. [Lat. CONFLARE].

îngî́nf (mă), a -á v. refl. (din *îngînflu, d. lat. gon-flare îld. con-flare, a sufla, a forma; it. gonfiare, a unfla, de unde și fr. gonfler. V. su-flu, un-flu). Mă unflu de mîndrie, de vanitate: prostu se îngînfă. – Într’un descîntec din Banat: Bubă, nu înfla, nu gînfa = nu te unfla (Șez. 35, 109).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!îngâmfá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se îngâmfeáză/se îngấmfă

îngâmfá vb., ind. prez. 1 sg. îngâmf, 3 sg. și pl. îngâmfă

îngîmfa (ind. prez. 3 sg. și pl. îngîmfă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGÂMFÁ vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se lăuda, a se mândri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bârzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atâta!)

ÎNGÎMFA vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se lăuda, a se mîndri, a se semeți, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

Intrare: îngâmfa

îngâmfa¹ (1 -fez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îngâmfa ‑ngâmfa	îngâmfare ‑ngâmfare	îngâmfat ‑ngâmfat îngâmfatu‑ ‑ngâmfatu‑	îngâmfând ‑ngâmfând îngâmfându‑ ‑ngâmfându‑	singular	plural
		(a) îngâmfa ‑ngâmfa	îngâmfare ‑ngâmfare	îngâmfat ‑ngâmfat îngâmfatu‑ ‑ngâmfatu‑	îngâmfând ‑ngâmfând îngâmfându‑ ‑ngâmfându‑	îngâmfează ‑ngâmfează	îngâmfați ‑ngâmfați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îngâmfez ‑ngâmfez	(să) îngâmfez ‑ngâmfez	îngâmfam ‑ngâmfam	îngâmfai ‑ngâmfai	îngâmfasem ‑ngâmfasem
	a II-a (tu)	îngâmfezi ‑ngâmfezi	(să) îngâmfezi ‑ngâmfezi	îngâmfai ‑ngâmfai	îngâmfași ‑ngâmfași	îngâmfaseși ‑ngâmfaseși
	a III-a (el, ea)	îngâmfează ‑ngâmfează	(să) îngâmfeze ‑ngâmfeze	îngâmfa ‑ngâmfa	îngâmfă ‑ngâmfă	îngâmfase ‑ngâmfase
plural	I (noi)	îngâmfăm ‑ngâmfăm	(să) îngâmfăm ‑ngâmfăm	îngâmfam ‑ngâmfam	îngâmfarăm ‑ngâmfarăm	îngâmfaserăm ‑ngâmfaserăm îngâmfasem ‑ngâmfasem
	a II-a (voi)	îngâmfați ‑ngâmfați	(să) îngâmfați ‑ngâmfați	îngâmfați ‑ngâmfați	îngâmfarăți ‑ngâmfarăți	îngâmfaserăți ‑ngâmfaserăți îngâmfaseți ‑ngâmfaseți
	a III-a (ei, ele)	îngâmfează ‑ngâmfează	(să) îngâmfeze ‑ngâmfeze	îngâmfau ‑ngâmfau	îngâmfară ‑ngâmfară	îngâmfaseră ‑ngâmfaseră

îngâmfa² (1 -f) verb grupa I conjugarea I reflexiv

verb (V1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îngâmfa ‑ngâmfa	îngâmfare ‑ngâmfare	îngâmfat ‑ngâmfat îngâmfatu‑ ‑ngâmfatu‑	îngâmfând ‑ngâmfând îngâmfându‑ ‑ngâmfându‑	singular	plural
		(a) îngâmfa ‑ngâmfa	îngâmfare ‑ngâmfare	îngâmfat ‑ngâmfat îngâmfatu‑ ‑ngâmfatu‑	îngâmfând ‑ngâmfând îngâmfându‑ ‑ngâmfându‑	îngâmfă ‑ngâmfă	îngâmfați ‑ngâmfați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îngâmf ‑ngâmf	(să) îngâmf ‑ngâmf	îngâmfam ‑ngâmfam	îngâmfai ‑ngâmfai	îngâmfasem ‑ngâmfasem
	a II-a (tu)	îngâmfi ‑ngâmfi	(să) îngâmfi ‑ngâmfi	îngâmfai ‑ngâmfai	îngâmfași ‑ngâmfași	îngâmfaseși ‑ngâmfaseși
	a III-a (el, ea)	îngâmfă ‑ngâmfă	(să) îngâmfe ‑ngâmfe	îngâmfa ‑ngâmfa	îngâmfă ‑ngâmfă	îngâmfase ‑ngâmfase
plural	I (noi)	îngâmfăm ‑ngâmfăm	(să) îngâmfăm ‑ngâmfăm	îngâmfam ‑ngâmfam	îngâmfarăm ‑ngâmfarăm	îngâmfaserăm ‑ngâmfaserăm îngâmfasem ‑ngâmfasem
	a II-a (voi)	îngâmfați ‑ngâmfați	(să) îngâmfați ‑ngâmfați	îngâmfați ‑ngâmfați	îngâmfarăți ‑ngâmfarăți	îngâmfaserăți ‑ngâmfaserăți îngâmfaseți ‑ngâmfaseți
	a III-a (ei, ele)	îngâmfă ‑ngâmfă	(să) îngâmfe ‑ngâmfe	îngâmfau ‑ngâmfau	îngâmfară ‑ngâmfară	îngâmfaseră ‑ngâmfaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

îngâmfa, îngâmfez / îngâmfa, îngâmfverb

1. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: crede fuduli făli infatua mândri semeți împăuna înfumura
- format_quote Fiul împăratului era mîndru nevoie mare, fiindcă zîna numai cu dînsul juca... Și unde se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. DLRLC
- format_quote Murgul se scula, La stăpîn mergea Și-astfel îi grăia: Stăpîne, stăpîne... Șoimul s-a-ngîmfat Și s-a lăudat Că-n fugă m-o-ntrece. TEODORESCU, P. P. 63. DLRLC

etimologie:

În + gâmfa (învechit și regional al lui „a se umfla” din limba latină). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.