CURCÁN curcani s. m. 1. Pasare domestica mare din familia galinaceelor cu coada lata care se desfashoara in forma de evantai; masculul curcii. Dupa dinsa alergau curcanii leorbaind din gusha cu margele roshii. C. PETRESCU R. DR. 242. Capitanul de haiduci puse de taie un curcan. ISPIRESCU L. 142. La curcani vinatai creasta SHi cu pasuri melancolici meditind umblan ograda. EMINESCU N. 42. [Vulpea] zisen data: Printzule in loc de plata Ash pofti citziva curcani. ALEXANDRESCU P. 33. ◊ Expr. A se umfla in pene (sau mai rar a se ingimfa) k un curcan = ashi da aere a face pe grozavul. [Fiul imparatului] se rotea pe linga dinsa shi se ingimfa k un curcan. ISPIRESCU L. 311. ♦ (Depreciativ) Sergent de strada vardist. Jucau barbut cu ochii in patru sa nui prinda curcanul. PAS Z. I 166. 2. Fig. Porecla data dorobantzilor romini in razboiul de la 18771878 (din cauza penei de curcan care o purtau la caciula). Penesh Curcanul [titlu]. ALECSANDRI. Ne dase nume de curcani Un hitru bun de glume. ALECSANDRI P. A. 204.