dorobántz (dorobántzi) s. m. Soldat de infanterie din armata natzionala apartzinind unui corp a carui existentza este atestata incepind din sec. XVII sub conducerea marelui aga din 1657. Desfiintzat in 1688 reinfiintzat la jumatatea sec. XIX. Var. inv. daraban(tz). Germ. Trabant prin intermediul mag. darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finala a rezultatului normal *dorobant a fost alterata prin analogie cu pl. (ByckGraur 259). Der. dorobantzesc adj. (al infanteriei natzionale); dorobantzime s. f. (trupe de infanterie).