DISCRÉTZIE s. f. 1. Insushirea de a fi discret. ◊ Expr. A pastra discretzia = a nu raspandi o shtire a nu divulga un secret incredintzat. ♦ Rezerva in atitudine retzinere in vorbe shi in fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atentzia de a nu shoca (prin aspect). 3. (Fam.; in loc. adv. shi expr.) La discretzie = fara nicio restrictzie din belshug. La discretzia cuiva = la dispozitzia cuiva. [Var.: (inv.) discretziúne s. f.] Din fr. discrétion lat. discretio onis.

discretzie sf [At: CR (1839) 167¹/17 / P: ~tzie / V: (iuz) ~iune (inv) ~eciune / Pl: ~i / E: fr discrétion it discrezione lat discretio onis] 1 Calitatea de a pastra un secret o taina incredintzata. 2 (Ie) A pastra ~ A nu divulga un secret. 3 (Iae) A nu divulga o shtire. 4 Retzinere in vorbe in purtari in fapte Si: rezerva cumpatare. 5 (Ilav) La ~ Cat pofteshti. 6 (Ial) Din belshug. 7 (Fig) Calitate de a nu atrage atentzia sau de a nu shoca prin aspect. 8 (Ilav) Cu ~ Fara a atrage atentzia. 9 (Ie) A fi (sau a ramane a lasa a pune a ajunge etc.) la (sau inv in) ~ (cuiva) A fi (a ramane a lasa a pune a ajunge etc.) la bunul plac al cuiva. 10 (Ivr) Suma de bani. 11 (Ivr) Cadou.

DISCRÉTZIE s. f. 1. Calitatea de a pastra o taina incredintzata. ◊ Expr. A pastra discretzia = a nu raspandi o shtire a nu divulga un secret incredintzat. ♦ Rezerva in atitudine retzinere in vorbe shi in fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atentzia de a nu shoca (prin aspect). 3. (Fam.; in loc. adv. shi expr.) La discretzie = cat pofteshti cat vrei fara nici o restrictzie din belshug. A fi (sau a ajunge a ramane a pune a lasa) la discretzia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac la dispozitzia cuiva supus puterii abuzive capriciilor cuiva. [Var.: (inv.) discretziúne s. f.] Din fr. discrétion lat. discretio onis.

DISCRÉTZIE s. f. 1. Calitatea de a fi discret de a pastra o taina incredintzata. Lasa la o parte discretzia shi se apuca sai povesteasca. REBREANU R. I 253. ◊ Expr. A pastra discretzia = a nu raspindi o shtire a nu divulga un secret incredintzat. Sa pastrat discretzia cu privire la aceasta intimplare. ♦ Rezerva in atitudine retzinere in vorbe shi fapte. Nu aveau altceva de facut decit sa ne examineze. SHi faceau asta cu o lipsa de discretzie uimitoare. CAMIL PETRESCU U. N. 178. Facind un compromis intre rosh shi nevoia ei de discretzie a ales culoarea roza pentru excursia din muntzii Varatecului. IBRAILEANU A. 145. E atita discretzie shi delicatetza in exprimarea sentimentului. GHEREA ST. CR. III 274. 2. (Familiar numai in loc. adv.) La discretzie = cit pofteshti cit vrei fara nici o restrictzie. ◊ Rxpr. A fi (sau a ajunge a ramine a pune a lasa) la discretzia (cuiva) = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac la cheremul la dispozitzia (cuiva) supus puterii abuzive capriciilor (cuiva). Varianta: (invechit) discretziúne (pronuntzat tziu) (GHICA S. 104) s. f.

DISCRÉTZIE s.f. 1. Insushirea de a fi discret. ◊ A pastra discretzie = a nu divulga o taina incredintzata. ♦ Rezerva cumpatare retzinere (in purtari in vorbe). 2. La discretzie = din belshug; a fi la discretzia (cuiva) = a fi la cheremul la dispozitzia (cuiva). [Gen. iei var. discretziune s.f. / cf. fr. discrétion it. discrezione lat. discretio discernamant alegere].

DISCRÉTZIE s. f. 1. insushirea de a fi discret. ♦ a pastra ~ = a nu divulga o taina incredintzata. 2. (fam.) la ~ = din belshug; la a (cuiva) = la cheremul la dispozitzia (cuiva). (< fr. discrétion lat. discretio)

DISCRÉTZIE f. 1) Caracter discret. 2) Comportare retzinuta shi plina de tact; delicatetze. ◊ La ~ cat doreshte. A pune (sau a lasa) la ~a cuiva a pune (a lasa) la dispozitzia cuiva. [Art. discretzia; G.D. discretziei; Sil. tzie] /<fr. discrétion lat. discretio ~onis

discretziune sf vz discretzie

DISCRETZIÚNE s.f. v. discretzie.

discretzi(un)e f. 1. caracterul persoanei discrete; 2. bunul plac supunere neconditzionata: a fi la discretziunea cuiva; 3. rezerva: cu mare discretziune.

* discretziúne f. (lat. discrétio ónis). Rezerva in vorba shi’n purtare. Bun plac dispozitziune: toate bunatatzile eraŭ la discretziunea luĭ. A fi la discretziunea cuĭva a depinde de el. SHi étzie. V. cherem.

discrétzie (tzie) s. f. art. discrétzia (tzia) g.d. discrétzii art. discrétziei

discrétzie s. f. (sil. tzie) art. discrétzia (sil. tzia) g.d. art. discrétziei; pl. discrétzii

discretzie

DISCRÉTZIE s. secret tacere. (A pastrat o ~ absoluta asupra celor discutate.)

DISCRETZIE s. secret tacere. (A pastrat o ~ absoluta asupra celor discutate.)

Discretzie ≠ indiscretzie

AB ORE AD AUREM (lat.) de la gura la ureche A vorbi ab ore ad aurem cu toata discretzia.

a fi la cheremul / discretzia cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.

la discretzie expr. cat pofteshti cat vrei din belshug.