DISCRÉTZIE s. f. 1. Calitatea de a fi discret de a pastra o taina incredintzata. Lasa la o parte discretzia shi se apuca sai povesteasca. REBREANU R. I 253. ◊ Expr. A pastra discretzia = a nu raspindi o shtire a nu divulga un secret incredintzat. Sa pastrat discretzia cu privire la aceasta intimplare. ♦ Rezerva in atitudine retzinere in vorbe shi fapte. Nu aveau altceva de facut decit sa ne examineze. SHi faceau asta cu o lipsa de discretzie uimitoare. CAMIL PETRESCU U. N. 178. Facind un compromis intre rosh shi nevoia ei de discretzie a ales culoarea roza pentru excursia din muntzii Varatecului. IBRAILEANU A. 145. E atita discretzie shi delicatetza in exprimarea sentimentului. GHEREA ST. CR. III 274. 2. (Familiar numai in loc. adv.) La discretzie = cit pofteshti cit vrei fara nici o restrictzie. ◊ Rxpr. A fi (sau a ajunge a ramine a pune a lasa) la discretzia (cuiva) = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac la cheremul la dispozitzia (cuiva) supus puterii abuzive capriciilor (cuiva). Varianta: (invechit) discretziúne (pronuntzat tziu) (GHICA S. 104) s. f.