DISCRÉTZIE s. f. 1. Calitatea de a pastra o taina incredintzata. ◊ Expr. A pastra discretzia = a nu raspandi o shtire a nu divulga un secret incredintzat. ♦ Rezerva in atitudine retzinere in vorbe shi in fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atentzia de a nu shoca (prin aspect). 3. (Fam.; in loc. adv. shi expr.) La discretzie = cat pofteshti cat vrei fara nici o restrictzie din belshug. A fi (sau a ajunge a ramane a pune a lasa) la discretzia cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac la dispozitzia cuiva supus puterii abuzive capriciilor cuiva. [Var.: (inv.) discretziúne s. f.] Din fr. discrétion lat. discretio onis.