DISCRÉTZIE s. f. 1. Insushirea de a fi discret. ◊ Expr. A pastra discretzia = a nu raspandi o shtire a nu divulga un secret incredintzat. ♦ Rezerva in atitudine retzinere in vorbe shi in fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atentzia de a nu shoca (prin aspect). 3. (Fam.; in loc. adv. shi expr.) La discretzie = fara nicio restrictzie din belshug. La discretzia cuiva = la dispozitzia cuiva. [Var.: (inv.) discretziúne s. f.] Din fr. discrétion lat. discretio onis.