DISCORDÁNT A discordantzi te adj. Nepotrivit distonant nearmonios strident. ◊ Strate discordante = strate ale scoartzei Pamantului ale caror suprafetze de stratificatzie nu sunt paralele intre ele. Din fr. discordant.

discordánt ~a a [At: HELIADE O. II 369 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr discordant] 1 Care este lipsit de armonie Si: distonant fals nepotrivit strident. 2 (D. culori) Care este prea aprins Si: strident. 34 (Is) Nota ~a Vorba sau fapta care distoneaza in chip strident intrun ansamblu. 5 (D. abstracte) Contrar. 6 (Glg; d. straturi ale scoartzei pamantului) Ale caror suprafetze de stratificatzie nu sunt paralele. 7 (Med; is) Sindrom ~ Boala psihica grava caracterizata printrun proces de destramare psihica Si: schizofrenie dementza precoce.

DISCORDÁNT A discordantzi te adj. Nepotrivit distonant nearmonios strident. ◊ Straturi discordante = straturi ale scoartzei pamantului ale caror suprafetze de stratificatzie nu sunt paralele intre ele. Din fr. discordant.

DISCORDÁNT A discordantzi te adj. Nepotrivit distonant nearmonios strident. Culori discordante. Sunete discordante. ▭ De peste firea intreaga pina la hotarele auzului intro clipa se ridica pe mii de note discordante shi totushi armonice simfonia infricoshata a framintarii shi a zbuciumului universal. HOGASH M. N. 175. Simpatica muzica a lui Weber... pare k netezeshte cu o suflare lina toate asprimile... unor asha discordante contraste. ODOBESCU S. III 99. ◊ Nota discordanta = vorba sau fapta care distoneaza intrun ansamblu. Dea lungul intregii poezii nui nici o nota discordanta sau falsha. GHEREA ST. CR. III 261. ♦ (Geol.) Straturi discordante = straturi ale caror suprafetze de stratificatzie nu sint paralele intre ele.

DISCORDÁNT A adj. Lipsit de armonie. ♦ Care distoneaza; nepotrivit; strident. ◊ (Geol.) Strate discordante = strate a caror inclinare se deosebeshte de inclinarea stratului peste care sunt depuse. [< fr. discordant].

DISCORDÁNT A adj. care distoneaza; nepotrivit; strident. (< fr. discordant)

DISCORDÁNT ~ta (~tzi ~te) Care produce discordantza; producator de discordantza; aflat in discordantza; disonant; distonant. Caracter ~. Culori ~te. Nota ~ta. ◊ Straturi ~te straturi terestre cu suprafatza de stratificare ce nu se suprapune celorlalte. /<fr. discordant

discordant a. 1. lipsit de armonie: voci discordante; 2. fig. contrar opus: caractere discordante.

* discordánt a adj. (fr. discordant; lat. discordans). Lipsit de armonie nepotrivit: sunete fraze discordante. Fig. Nepotrivit opus: caractere discordante. Adv. In mod discordant.

discordánt adj. m. pl. discordántzi; f. discordánta pl. discordánte

discordánt adj. m. pl. discordántzi; f. sg. discordánta pl. discordánte

DISCORDÁNT adj. v. nearmonios.

DISCORDANT adj. disonant distonant nearmonios strident. (Sunete ~.)

Discordant ≠ concordant