14 definitzii pentru disonant
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DISONÁNT A disonantzi te adj. (Adesea fig.) Care suna neplacut care produce o disonantza. Din fr. dissonant.
disonánt ~a a [At: VAHMANN M. 48/3 / V: desun~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr dissonant] (SHfg) 1 Care suna neplacut. 2 Care reprezinta o disonantza (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISONÁNT A disonantzi te adj. (Adesea fig.) Care suna neplacut care reprezinta o disonantza. Din fr. dissonant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISONÁNT A disonantzi te adj. Care suna neplacut care produce o disonantza. Acord disonant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISONÁNT A adj. Neplacut pentru auz care produce disonantza. [< fr. dissonant].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISONÁNT A adj. care suna neplacut care produce disonantza. (< fr. dissonant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
DISONÁNT ~ta (~tzi ~te) Care produce o disonantza; discordant; distonant. /<fr. dissonant
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
disonant a. ce formeaza disonantza.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
* disonánt a adj. (lat. dissonans ántis. V. consonant sun). Care suna urat. Adv. In mod disonant.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
disonánt adj. m. pl. disonántzi; f. disonánta pl. disonánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
disonánt adj. m. pl. disonántzi; f. sg. disonánta pl. disonánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DISONÁNT adj. v. nearmonios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DISONANT adj. discordant distonant nearmonios strident. (Sunete ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Disonant ≠ concordant
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
disonant, disonantaadjectiv
- 1. Care suna neplacut care produce o disonantza. DEX '09 DLRLC DNsinonime: discordant distonant nearmonios strident antonime: concordant
- Acord disonant. DLRLC
-
etimologie:
- dissonant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.