10 definitzii pentru distonant
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DISTONÁNT A distonantzi te adj. Care distoneaza; strident; fals. Distona + suf. ant.
DISTONÁNT A distonantzi te adj. Care distoneaza; strident; fals. Distona + suf. ant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
distonánt ~a a [At: IBRAILEANU S. 140 / Pl: ~ntzi ~e / E: distona] 1 Care este in dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) Care este intonat fals.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISTONÁNT A distonantzi te adj. Care distoneaza care nu se potriveshte intrun ansamblu care nu este potrivit cu celelalte elemente. V. strident. Aceleashi fraze care suna in gura lui Stratilat mai mult sau mai putzin corect... sint cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953 289.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISTONÁNT A adj. Care distoneaza. [< distona].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISTONÁNT A adj. care distoneaza; discordant. (< germ. distonant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
DISTONÁNT ~ta (~tzi ~te) Care distoneaza; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
distonánt adj. m. pl. distonántzi; f. distonánta pl. distonánte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
distonánt adj. m. pl. distonántzi; f. sg. distonánta pl. distonánte
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DISTONANT adj. 1. inadecvat neadecvat necorespunzator nepotrivit (fig.) deplasat. (Un element ~ fatza de ansamblu.) 2. discordant disonant nearmonios strident. (Sunete ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
distonant, distonantaadjectiv
- 1. Care distoneaza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: discordant disonant fals nearmonios nepotrivit strident
- Aceleashi fraze care suna in gura lui Stratilat mai mult sau mai putzin corect... sint cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953 289. DLRLC
-
etimologie:
- Distona + sufix ant. DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.