strident ~a a [At: HELIADE O. II 370 / Pl: ~ntzi ~e / E: it stridente fr strident] 1 (D. sunete voce etc.) Care produce o senzatzie auditiva vie penetranta shi lipsita de armonie impresionand neplacut auzul Vz ascutzit discordant disonant distonant nearmonios tzipator. 2 (D. culori) Care impresioneaza neplacut vederea prin tonurile prea puternice contrastante cu celelalte din jur. 3 (D. obiecte) Care are culori stridente (2) Si: intens izbitor tzipator violent rar (rar) strigator (3). 4 (Fig) Care produce o impresie neplacuta prin depashirea firescului a obishnuitului etc. 5 Care iese in evidentza in mod suparator Vz shocant.

STRIDÉNT A stridentzi te adj. 1. (Despre sunete) Lipsit de armonie neplacut la auz ascutzit taios patrunzator. Pina departe in mijlocul padurii se aude huruitul greoi al rotzii shi scrishnetul strident al ferastraielor. BOGZA C. O. 129. [Mashina] se apropia in goana cu gemete stridente de sirena. REBREANU R. II 31. Fanfara repeta aceleashi note stridente ce insotzesc toasturile urmate de «ura» shi mai stridente. D. ZAMFIRESCU R. 192. ◊ Fig. Figuri ale literaturii noastre... imi ceteau articole de critica asha de lungi shi asha de putzin bune; poezii asha de palide urmate indata de articole asha de stridente. SADOVEANU E. 105. ◊ (Adverbial) Din satul care il lasam devale biruia strident k nishte chemari de lebada scirtziitul cumpenelor de la fintini. GALACTION O. I 101. Pocniturile piciorului de lemn rasuna strident pe cimentul peronului golit de lume. SAHIA N. 56. Tot mai strident saud cintind cocoshii. ANGHELIOSIF C. M. II 15. 2. (Despre culori) Care nu este in armonie cu culorile inconjuratoare prea aprins prea viu; batator la ochi. V. tzipator. Roshu strident.

STRIDÉNT A adj. (Despre sunete) Ascutzit tare tzipator patrunzator; (p. ext.) neplacut suparator. ♦ (Despre culori) Batator la ochi tzipator. ♦ (Fig.) Izbitor. [< fr. strident cf. lat. stridere a tzipa].

STRIDÉNT A adj. 1. (despre sunete) ascutzit tare tzipator patrunzator; (p. ext.) neplacut suparator. 2. (despre culori) batator la ochi tzipator distonant. ◊ (fig.) izbitor. (< fr. strident lat. stridens)

STRIDENT ~ta (~tzi ~te) 1) shi adverbial (despre sunete strigate zgomote etc.) Care are o sonoritate puternica shi neplacuta; tzipator. 2) (despre culori) Care este foarte viu; batator la ochi; tzipator; aprins. /<fr. strident lat. stridens ~ntis it. stridente

strident a. ce da un sunet shuerator shi rasbitor.

*stridént a adj. (lat. stridens éntis). Ascutzit shi strigator: zgomot strident voce stridenta.

stridént adj. m. pl. stridéntzi; f. stridénta pl. stridénte

stridént adj. m. pl. stridéntzi; f. sg. stridénta pl. stridénte

STRIDÉNT adj. 1. v. nearmonios. 2. ascutzit. (Scotea sunete ~.) 3. tzipator. (Un glas ~.) 4. intens izbitor tare tzipator violent (rar) strigator (frantzuzism) criant. (Culori nuantze ~.)

STRIDENT adj. 1. discordant disonant distonant nearmonios. (Sunete ~.) 2. ascutzit. (Scotea sunete ~.) 3. tzipator. (Un glas ~.) 4. intens izbitor tare tzipator violent (rar) strigator. (Culori nuantze ~.)