STRIDÉNT A stridentzi te adj. 1. (Despre sunete) Lipsit de armonie neplacut la auz ascutzit taios patrunzator. Pina departe in mijlocul padurii se aude huruitul greoi al rotzii shi scrishnetul strident al ferastraielor. BOGZA C. O. 129. [Mashina] se apropia in goana cu gemete stridente de sirena. REBREANU R. II 31. Fanfara repeta aceleashi note stridente ce insotzesc toasturile urmate de «ura» shi mai stridente. D. ZAMFIRESCU R. 192. ◊ Fig. Figuri ale literaturii noastre... imi ceteau articole de critica asha de lungi shi asha de putzin bune; poezii asha de palide urmate indata de articole asha de stridente. SADOVEANU E. 105. ◊ (Adverbial) Din satul care il lasam devale biruia strident k nishte chemari de lebada scirtziitul cumpenelor de la fintini. GALACTION O. I 101. Pocniturile piciorului de lemn rasuna strident pe cimentul peronului golit de lume. SAHIA N. 56. Tot mai strident saud cintind cocoshii. ANGHELIOSIF C. M. II 15. 2. (Despre culori) Care nu este in armonie cu culorile inconjuratoare prea aprins prea viu; batator la ochi. V. tzipator. Roshu strident.