IZBITÓR OÁRE izbitori oare adj. Care impresioneaza puternic; surprinzator frapant uimitor. Izbi + suf. tor.

izbitor ~oare a [At: ALECSANDRI P. P. 142 / Pl: ~i ~oare / E: izbi + tor] 1 Care loveshte puternic ceva sau pe cineva. 2 Care izbeshte repede violent ceva sau pe cineva. 3 (Fig; d. lumina) Care cade puternic drept in fatza sau in ochii cuiva. 4 (Inv) Care ataca. 5 (Fig) Care impresioneaza puternic pe cineva Si: frapant surprinzator. corectata

IZBITÓR OÁRE izbitori oare adj. Care impresioneaza puternic; impresionant frapant uimitor. Izbi + suf. tor.

IZBITÓR OÁRE izbitori oare adj. Care impresioneaza puternic care uimeshte; impresionant uimitor surprinzator uluitor. Amanunt izbitor. ▭ Ceea ce pricepuse insa Leiba mai bine decit oricine... era ilustratzia izbitoare a teoriei; cazul de reversie el il cunoshtea. CARAGIALE S. 142.

IZBITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care izbeshte; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + suf. ~tor

izbitor a. 1. care izbeshte; 2. fig. care produce o impresiune vie (= fr. frappant): asemanari izbitoare.

izbitór oáre adj. Care izbeshte. Fig. Care impresioneaza viŭ: intre aceshtĭ oamenĭ e o asemanare izbitoare.

izbitór adj. m. pl. izbitóri; f. sg. shi pl. izbitoáre

izbitór adj. m. pl. izbitóri; f. sg. shi pl. izbitoáre

IZBITÓR adj. 1. v. tzipator. 2. v. clar. 3. v. frapant. 4. v. indiscutabil.

IZBITOR adj. 1. intens strident tare tzipator violent (rar) strigator. (Culori nuantze ~.) 2. clar evident flagrant incontestabil invederat limpede neindoielnic neindoios netagaduit pregnant vadit vizibil (livr.) manifest (fig.) marcat. (Semne ~ de boala.) 3. frapant surprinzator shocant uimitor (livr.) sesizant. (O asemanare ~.) 4. categoric evident flagrant indiscutabil vadit. (Un adevar ~.)