IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adj. Care impresionează puternic, care uimește; impresionant, uimitor, surprinzător, uluitor. Amănunt izbitor. ▭ Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decît oricine... era ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea. CARAGIALE, S. 142.