deviatzie sf [At: NEGULICI / P: ~ia~ / V: (inv) ~tziune / E: fr déviation it deviazione] 1 Schimbare a directziei normale a unei cai a unei traiectorii a unui corp in mishcare etc. Si: abatere deviat¹ (1) deviere (1). 2 (Fig) Indepartare de la subiect de la o conceptzie de la o judecata dreapta de la linia normala de gandire etc. Si: deviat¹ (2) deviere (2). 3 (Pex; fig) Abatere de la o conduita corecta Si: deviat¹ (3) deviere (3). 4 Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influentza maselor de metal situate sub bord. 5 (Spc) Modificare a pozitziei normale a unui os a unui cartilaj etc. Si: deformare deviat¹ (4). 6 (Med; is) ~ de sept Deformare a peretelui despartzitor al cavitatzii nazale.

DEVIÁTZIE deviatzii s. f. Abatere de la directzia normala a unui lucru. Deviatzia coloanei vertebrale. ◊ Fig. Senzatzii de natura asta... datorite deviatziei atentziei ori somnului leam mai avut numai o singura data. IBRAILEANU A. 136. Pronuntzat: via.

DEVIÁTZIE s.f. 1. Abatere indepartare fatza de o directzie normala data; deviere. 2. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influentza maselor de metal situate la bord. [Gen. iei var. deviatziune s.f. / cf. fr. déviation it. deviazione].

DEVIÁTZIE s. f. 1. abatere fatza de o directzie normala data. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ intraltul cu alta structura shi alta functzie. ♦ ~ sexuala = practicarea relatziilor erotice intre parteneri apartzinand aceluiashi sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergenta dintrun sistem cu cea incidenta; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influentza maselor de metal situate la bord. (< fr. déviation lat. deviatio)

deviatziune sf vz deviatzie

DEVIATZIÚNE s.f. v. deviatzie.

deviatzi(un)e f. 1. actziunea de a devia: deviatziunea luminei; 2. schimbare in directziunea naturala: deviatziunea coloanei vertebrale; 3. fig. departare abatere in purtare: deviatziunea principiilor.

* deviatziúne f. (lat. deviátio ónis). Actziunea de a devia: deviatziunea luminiĭ. Schimbare in directziunea naturala: deviatziunea coloaneĭ vertebrale. Fig. Schimbare in purtare: deviatziune in principiĭ. SHi átzie dar maĭ des áre saŭ ére.

deviátzie (viatzie) s. f. art. deviátzia (tzia) g.d. art. deviátziei; pl. deviátzii art. deviátziile (tzii)

deviátzie s. f. (sil. viatzie) art. deviátzia (sil. tzia) g.d. art. deviátziei; pl. deviátzii art. deviátziile (sil. tzii)

deviatzie.

DEVIÁTZIE s. 1. v. deviere. 2. v. deflexiune.

DEVIATZIE s. 1. abatere deviere indepartare mutare schimbare. (~ cursului unei ape.) 2. (FIZ.) deflexiune deviere. (~ unui fascicul de particule.)

deviatzie standard (engl.= standard deviation) parametru al uniformitatzii distributziei granulometrice a unui depozit sedimentar detritic notat cu α shi calculat dupa diferite formule in unitatzi → phi pe baza → percentilelor de 5 16 84 shi 95. D. s. exprima dispersia valorilor unei distributzii granulometrice in jurul valorilor centrale dintro curba cumulativa shi reda gradul de sortare a depozitului respectiv. Astfel valorile α < 050 exprima o sortare buna shi foarte buna 050 > α < 1 00 sortare moderata shi α > 1 00 sortare slaba shi foarte slaba. Sin. abatere standard.