deflexiune sf [At: LM / V: ~ecție, ~ecțiune, ~exie / Pl: ~ni / E: fr déflexion, lat deflexio, -onis] 1 Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere, cu ajutorul unui deflector (2). 2 Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule încărcate electric, care se mișcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorai unui câmp electric sau magnetic exterior. 3 (Avț) Schimbare a direcției unui curent de aer în urma interacțiunii lui cu o aripă, cu un sistem de aripi sau cu alt obstacol reprezentat de avion.

DEFLEXIÚNE, deflexiuni, s. f. Abatere a unui curent de fluid din direcția lui de curgere.

DEFLEXIÚNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din direcția inițială. [Var. deflecție, deflecțiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. déflexion].

DEFLEXIÚNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei părți a corpului opusă flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiații din direcția inițială. (< fr. déflexion)

DEFLEXIÚNE ~i f. Deviere a unui flux de electroni sau a unui curent de fluide de la direcția inițială. [Art. deflexiunea; G.-D. deflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. deflexion

deflexiúne (de-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. deflexiúnii; pl. deflexiúni

deflexiúne s. f. (sil. -fle-) → flexiune

DEFLEXIÚNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)

DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviație, deviere. (~ unui fascicul de particule.)

DEFLEXIUNE schimbarea direcției curenților de aer ca urmare a interacțiunii cu o aripă sau un sistem cu aripi.