deflexiune sf [At: LM / V: ~ectzie ~ectziune ~exie / Pl: ~ni / E: fr déflexion lat deflexio onis] 1 Abatere a unui curent de fluid din directzia lui de curgere cu ajutorul unui deflector (2). 2 Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule incarcate electric care se mishca in vid sau intrun gaz rarefiat cu ajutorai unui camp electric sau magnetic exterior. 3 (Avtz) Schimbare a directziei unui curent de aer in urma interactziunii lui cu o aripa cu un sistem de aripi sau cu alt obstacol reprezentat de avion.

DEFLEXIÚNE deflexiuni s. f. Abatere a unui curent de fluid din directzia lui de curgere.

DEFLEXIÚNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei partzi a corpului opusa flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din directzia initziala. [Var. deflectzie deflectziune deflexie s.f. / cf. lat. deflexio fr. déflexion].

DEFLEXIÚNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei partzi a corpului opusa flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid a unui fascicul de radiatzii din directzia initziala. (< fr. déflexion)

DEFLEXIÚNE ~i f. Deviere a unui flux de electroni sau a unui curent de fluide de la directzia initziala. [Art. deflexiunea; G.D. deflexiunii; Sil. xiu] /<fr. deflexion

deflexiúne (deflexiu) s. f. g.d. art. deflexiúnii; pl. deflexiúni

deflexiúne s. f. (sil. fle) → flexiune

DEFLEXIÚNE s. (FIZ.) deviatzie deviere. (~ unui fascicul de particule.)

DEFLEXIUNE s. (FIZ.) deviatzie deviere. (~ unui fascicul de particule.)

DEFLEXIUNE schimbarea directziei curentzilor de aer k urmare a interactziunii cu o aripa sau un sistem cu aripi.