demon¹ sm [At: (a. 16501675) GCR I 222/6 / V: (irg) dim~ (inv) ~niu / Pl: ~i / E: fr démon lat daimon ngr δαίμων] 1 Spirit mai ales rau care ar inspira pe om in vorbele atitudinile sau faptele sale. 2 (Fig) Inclinatzie spre ceva. 3 (In religiile creshtina mozaica shi mahomedana) Fiintza imaginara considerata drept intruchipare a spiritului rau Si: drac diavol (pop) necuratul satana (fam) aghiutza. 4 (Inv) Idol. 5 (In scrierile romanticilor) Personificare a eroismului a curajului a razvratirii shi uneori a frumusetzii fizice. 6 (Fig) Persoana amagitoare care ispiteshte pe altzii la fapte rele. 7 (Pex) Om rau. 8 (Fam) Epitet pentru un copil neastamparat zburdalnic shtrengar. 9 (In gandirea mitica shi in poezie) Geniu al nelinishtii care starneshte dorintze pasiuni etc. 10 (Reg; if dimon) Epitet pentru un om nesimtzitor greoi la mers.

DÉMON demoni s. m. 1. (In conceptziile religioase) Diavol drac. Eu cunosc de mult naravul acestei paseri: ash putea spune cai mai degraba demon decit pasere. SADOVEANU D. P. 42. Suflete! deai fi chiar demon tu eshti sinta prin iubire SHi ador pe acest demon cu ochi mari cu parul blond. EMINESCU O. I 30. Ai iadului demoni negri in gheare sa ma cuprinda. NEGRUZZI S. II 60. ♦ Fig. Om rau. Cind team intilnit... dupa acest demon... am intilnit un stilp de lumina... El era in viatza mea o noapte grea tu erai un rasarit nou de soare. CAMIL PETRESCU T. I 224. Nu ma mai tem de tine... tzio spui acum tzie care eshti demonul meu. NEGRUZZI S. III 486. 2. (In scrierile romanticilor) Personificare a eroismului a curajului a razvratirii shi uneori a frumusetzii fizice. Am urmat pamintul ista vremea mea viatza poporul Cu gindirilemi rebele contra cerului deschis; El na vrut k sa condamne pe demon ci a trimis Pre un inger sa mampace. EMINESCU O. I 53. O eshti frumos cum numan vis Un demon se arata. id. ib. 172. 3. (In gindirea mitica shi in poezie) Geniu bun sau rau considerat k fortza care stirneshte dorintze shi pasiuni. Indata sa aflat in tzara despre toate k shi cum... sar fi inshurubat demonul veshtilor pe vint shi pe nouri. SADOVEANU Z. C. 328. Mushcat de demonul ambitziei... iam laudat in termeni excesivi pe dna Timotin. IBRAILEANU A. 141. Ades cind sint in lupta cu gindurile mele Muncit dal suferintzei demon neimblinzit Imi pari un silf ce vine pe raza unei stele. ALEXANDRESCU M. 77.

DÉMON s.m. 1. (Ant.) Geniu caruia i se atribuie puterea de a starni dorintze pasiuni. 2. Diavol drac. ♦ (Fig.) Om rau. // (In forma demono) Element prim de compunere savanta cu semnificatzia „(referitor la) diavol” „demonic”. [Cf. fr. daimon fiintza supranaturala geniu].

DÉMON s. m. 1. (ant.) spirit care dirijeaza destinul oamenilor al cetatzilor etc. 2. diavol drac. ◊ (fig.) om rau. 3. (in literatura romantica) fiintza care intruchipeaza razvratirea impotriva destinului eroismul curajul maretzia frumusetzea fizica etc. ◊ (in poezie) geniu chinuit de nelinishte care starneshte pasiuni dorintze. (< fr. démon lat. daemon gr. daimon)

DÉMON ~i m. 1) (in credintze politeiste din antichitate) Fiintza divina (buna sau rea); spirit; duh. 2) (in creshtinism) Fiintza imaginara considerata k simbol al raului shi k dushman al lui Dumnezeu shi al omenirii; diavol: satana. 3) fig. Fiintza cu apucaturi rele; satana. 4) pop. Persoana (mai ales copil) vioaie shi sprintena. 5) (in creatziile romanticilor) Personificare a razvratirii shi a eroismului. /<ngr. démonas

demon m. 1. in politeismul antic geniu bun sau rau: demonul lui Socrate; 2. in religiunea creshtina inger cazut diavol: muncit de al suferintzei demon ne’mblanzit GR. AL.; 3. fig. copil rau fiintza rea.

*démon m. (vgr. daimon zeŭ geniŭ diavol destin d. daiomai impart). In politeizmu antic geniŭ spirit bun saŭ raŭ (k astazi ingeru in credintza poporuluĭ): demonu luĭ Socrate. In religiunea creshtineasca inger cazut din cer diavol drac. Fig. Persoana rea. V. dimon.

dímon sm vz demon

démon s. m. pl. démoni

démon s. m. pl. démoni

demon.

DÉMON s. v. drac.

DEMON s. aghiutza diavol drac incornoratul (art.) naiba (art.) necuratul (art.) satana tartor (livr.) belzebut (rar) scaraotzchi (pop. shi fam.) michidutza nichipercea (art.) pirlea (art.) sarsaila (pop.) faraon idol impelitzatul (art.) mititelul (art.) nefirtatul (art.) nevoia (art.) pirdalnicul (art.) procletul (art.) pustiul (art.) vicleanul (art.) celdepecomoara celdinbalta ducasepepustii ucigalcrucea ucigaltoak (inv. shi reg.) mamon sacretul (art.) sotea (art.) (reg.) hidache napustul (art.) spurc spurcat sheitan shotca ucigan (Transilv. Ban. shi Maram.) beda (Mold. si Bucov.) benga (art.) (prin Bucov.) carcandila (Transilv. shi Mold.) mutul (art.) (prin Mold. shi Bucov.) pocnetul (art.) (prin Olt.) sarsan (prin Mold.) scaloi (prin Bucov.) shlactrafu (art.) (inv.) impiedicatorul (art.) nepriitorul (art.) (eufemistic) pacatul (art.).

Demon ≠ inger sfant

démon (démoni) s. m. Drac diavol. Var. (Mold.) dimon. Mr. dhemon. Ngr. δαίμων in parte prin intermediul sl. demonĭ (Tiktin; cf. Vasmer Gr. 51). Sec. XVII popular cu forma mold. mai ales aplicata la copii (Iordan Dacor. VII 140 combatind explicatzia lui Philippide Principii 236 care se gindea la o alterare prin tabú). Der. demonic (var. demoniac) adj. cuvinte culte din gr. δαιμωνι(α)ϰός; indemonit adj. (posedat de diavol) inv. folosit de Cantemir.