DÉMON demoni s. m. 1. (In conceptziile religioase) Diavol drac. Eu cunosc de mult naravul acestei paseri: ash putea spune cai mai degraba demon decit pasere. SADOVEANU D. P. 42. Suflete! deai fi chiar demon tu eshti sinta prin iubire SHi ador pe acest demon cu ochi mari cu parul blond. EMINESCU O. I 30. Ai iadului demoni negri in gheare sa ma cuprinda. NEGRUZZI S. II 60. ♦ Fig. Om rau. Cind team intilnit... dupa acest demon... am intilnit un stilp de lumina... El era in viatza mea o noapte grea tu erai un rasarit nou de soare. CAMIL PETRESCU T. I 224. Nu ma mai tem de tine... tzio spui acum tzie care eshti demonul meu. NEGRUZZI S. III 486. 2. (In scrierile romanticilor) Personificare a eroismului a curajului a razvratirii shi uneori a frumusetzii fizice. Am urmat pamintul ista vremea mea viatza poporul Cu gindirilemi rebele contra cerului deschis; El na vrut k sa condamne pe demon ci a trimis Pre un inger sa mampace. EMINESCU O. I 53. O eshti frumos cum numan vis Un demon se arata. id. ib. 172. 3. (In gindirea mitica shi in poezie) Geniu bun sau rau considerat k fortza care stirneshte dorintze shi pasiuni. Indata sa aflat in tzara despre toate k shi cum... sar fi inshurubat demonul veshtilor pe vint shi pe nouri. SADOVEANU Z. C. 328. Mushcat de demonul ambitziei... iam laudat in termeni excesivi pe dna Timotin. IBRAILEANU A. 141. Ades cind sint in lupta cu gindurile mele Muncit dal suferintzei demon neimblinzit Imi pari un silf ce vine pe raza unei stele. ALEXANDRESCU M. 77.